NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

(!) şi dacă mă ninge pe frunte o zeie – potcoavă nocturnă, cu umerii goi – corsar înşelat şi lovit de maree, pun repede luna pe mers înapoi (!) (!) şi dacă în clopotul nopţii s-aude mai stinsă bătaie de stele-postum, corăbii abia mai încap în meduze iluzii corsare, cu…

şi voi fura un cal... şi voi veni cu-n sac de sărutări până acasă - răstoarnă-le pe umeri şi pe sâni - zăpada va rămâne credincioasăvoi mai fura un cal... şi voi venisă văd vro sărutare de mai este şi să-ţi mai las vro câteva, aşa, ca făt frumos ilenei…

SUNT ACASĂ, murmur doina (de)săvârşirii şi mă pregătesc de plecare: dau dezlegare la toate cele (nimic nu mă mai interesează, de nimic nu-mi mai pasă) şi mă îmblu de colo-colo, cu mâinile în buzunare! Sunt acasă, fluier a victorie împotriva (ne)răbdării, şi a în(destul)are (nimic nu mă mai interesează, de…

am coborât?...ori am căzut din cer? mă tem că n-am să aflu niciodată! citesc ce-au spus deştepţii...şi mai sper să văd ce fel de mamă şi de tată au socotit că trebuie s-ajung pe sfera asta cu deşertăciune, să cred că merg pe lat când merg pe lung – minciună-ntre…

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Eu n-am avut răbdare niciodată...am căutat-o-ntruna...şi o cautîn pas alert (sălbatic) de pian,şi-n tânguiri (domestice) de flaut,şi-n tril (devastator) de liră spartă,şi-n fluierat de mierlă părăsită,şi-n glas îngânător de cuc stingher,şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită...dar toate (negreşit...şi fiecare)au spus şi…

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"Cer iertare, Mamă - sunt încet,/ viaţa asta-ncepe să mă doarăşi-mi aduce-aminte cum, atunci,/ nu credeam c-aud ultima oarăo tăcere ca un fel de-adânc/ în odaia dinspre miazănoapte,şi un fel de strigăt lung şi surd,/ şi un fel de multe alte şoapte,nu credeam…

azi vin la tine să-ţi dau simplă şi pură o floare dintr-un cuvânt botezat pururea: nu(mă)uita(re) vin în secunda când stai şi lăcrămezi la fereastră ca o muşcată de rând tristă sub steauă albastră şi mă aştepţi până când vezi şi auzi că m-apropii şi mă visezi până când mor…

Ş-acum l-aud - bătea la geam şi mă striga - (zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu are un Loc al lui, numai al lui) - şi i-am deschis cuviincios: era CUVÂNTUL DE ONOARE!!! Venea de mult - dintr-un Demult şi dintr-un Timp tulburător, sfinţit de Mama şi de…

Cer iertare, Mamă... sunt încet,/ viaţa asta-ncepe să mă doară şi-mi aduce-aminte cum, atunci,/ nu credeam c-aud ultima oară o tăcere ca un fel de-adânc/ în odaia dinspre miazănoapte, şi un fel de strigăt lung şi surd,/ şi un fel de multe alte şoapte, nu credeam că văd un început/…

hai să ne uităm la păsări,/ la furnici şi la albine – poate ni se taie greaţa,/ poate învăţăm ceva, poate nu ni se mai pare/ că nu suntem fitecine, poate cercetăm oglinda/ – uite-aşa şi iar aşa – şi pricepem ce distanţă/ e-ntre noi şi toate ceste substantive cunoscute,/…

Încă mai au fântânile apă/ din ochii părinţilor care ne-au aşteptat mereu cu dulceaţă/ ş-apoi au plecat la izvoare să le desfunde şi să le-ndrepte/ spre setea noastră de lumină, şi să se odinească până când/ vor şti că trebuie să vină iarăşi, fiecare cu steaua lui/ curată şi strălucitoare...…

(!) prietene drag, am feştelit-o rău de tot/ cu toate mariile şi victoriile şi anele:/ am un junghi în sternocleidomastoidianul dintre genunchi şi cot.../ sunt sigur că am încurcat borcanele (!) (!) aseară, maria mi-a sugerat un borcan cu gem!/ la plecare, din cauză că... am luat unul cu vişinată/…