NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

NICI un SECRET (caleidoscop)

Scris de Luni, 22 Iulie 2019
Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii…

DORMI ÎNCET! (pentru micuţa Zoia Edvige, româncă/italiancă din Lissone)

Scris de Luni, 17 Februarie 2020
Moto: „naşterea unui copil este un compliment al divinităţii” (Betty Marcovici) hai, dormi încet, păpuşa noastră scumpă - doar tu ne ţii sub cer şi vezi prea bine: eşti rostul nostru, taina ce ne leagă de scâncetul seminţelor divine!!! hai, dormi încet, frumoasa noastră dragă - să-ţi fie pace, să…

SIGUR CĂ NU! DA! [dosarele Z]

Scris de Luni, 07 Decembrie 2020
himera mea, naiva mea - şi rai şi iad - nu mi se pare că împreună vom intra la naiba-ntru purificare la cel de genul ambigen - indiferent şi-n rău şi-n bine, viclean şi pururi temător, şi sfânt şi fariseu... ca tine cât de curând va să vedem ce a…

CELĂLALT (despre celălalt)

Scris de Marți, 09 Iulie 2024
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" De când îl ştiu, ZICE CĂ-I CEL FĂRĂ FOLOSşi fără haz... şi nu mai vrea să treacă printrece se numeşte relativ şi absolut,nici să rămână, nici să iasă, nici să intre!Cum să rămână-ntr-un aicea ordinar?de ce să plece din acest infern -…

Din colecţia "Cele mai limpezi poezii rămase tablou" JOC FECUND (din cauza poetului Ion Barbu)

Scris de Marți, 11 Mai 2021
Timp stat la dor. Teroare. Uimire-n fel şi chip. Dor stat la timp. Cădere. Steril în joc fecund. Lucrare-n gol. Plutire. Ce-atâta cip-cirip, dacă nu ştiu nimica-ntru pururi despre sunt? Apoi, din nou. Frustrare. Tortură-n suflet pur. Sânge divin pe clape. Şi-uitare. Dans stupid. Lucrare-n plin. Flanare. Ce-atâta tur/retur, dacă…

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ultimul Moromete (fără de care nu se poate)

Scris de Luni, 17 Mai 2021
Un zbârnâit de libelulă prin trandafiri sălbatici şi un fâlfâit de măcăleandru prin salcâmii ultimului moromete şi un zbârnâit de săgeată din arcul copilăriei şi un foşnet de mirare prin tot ce se (mai) aude şi tot ce se (mai) vede! Nu, nu sunt propoziţii simple, nu sunt simboluri ale…

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" MIOZOTIS (după o poveste arhicunoscută)

Scris de Marți, 30 Noiembrie 2021
(!) te salut, marie cu miozotis... te salut şi te rog mult să-mi spui ce se ascunde în ochiul tău crud? ce se ascunde la sânul tău ademenitor, de toţi proştii şi toţi deştepţii se apropie şi muşcă şi mor? (!) te salut, marie cu miozotis... dar nu-nţeleg nici cu…

Ucidere din Culpă (dosarele Z)

Scris de Luni, 20 August 2018
Moto: "am călcat pe-un melc şi l-am ucis/ - eu eram pe sensul interzis/ celui care crede că-i mehenghi.../ da-i, de fapt, un hârb, un pezevenchi!" (Iolanda Cremene) Atât, chiar atât... şi nimic altceva: scurmă păcatul în inima mea, oriunde aş fi şi oriunde-am să merg - iartă-mă, iartă-mă, domnule…

M-am dus la Toamnă (frumos şi-ncet)

Scris de Marți, 04 Iunie 2019
M-am dus la toamnă şi am stat frumos şi-ncet, cum stă un mire c-o mireasă – am înţeles că nu mai vrea nimic, vrea să uităm şi să plecăm acasă! Vrea să uităm tot ce a fost urât, vrea să lăsăm (în urmă şi departe) tot ce-a fost fals şi…

(M)-AI AJUNS !!! [către Învăţătorul Ion Răşcanu – La mulţi Ani!]

Scris de Luni, 16 Noiembrie 2020
(!) fiindcă altfel nu se poate,/ încep aşa, iar nu altcum: mă duc s-aştept COPILĂRIA/ la capătul acestui drum, care a/duce îndărătul/ într-un prezent fără trecut ne/dureros ca vindecarea/-ntr-un viitor ne/cunoscut (!)   (!) fiindcă altfel nu se poate,/ catadicsesc taman acum: înlăcrămez şi număr invers/ paşii de/mersului postum, încep…

ULTIMUL TRECUT (de/spre viitor)

Scris de Miercuri, 10 Iulie 2024
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Se-ntorc plecaţii... uite-i, coboară, suie-ncoace,cu toate cele bune, şi rele, şi rapace,şi drepte, şi murdare, şi clare, şi haihui,şi cară (fiecare) o cruce: crucea lui...!Şi-o cară (fiecare) cum a-nvăţat, cum poate:frumos, urât, cu grijă, pe faţă şi pe spate,şi-ajunge (fiecare) n-ogradă, ostenit,şi-şi…

CITAȚIE (poem de lapidat)

Scris de Vineri, 12 Iulie 2024
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Cum vă jucaţi cu Majestatea Lui?!.../ Vă mulţumesc, Juraţi ai Poeziei,şi vă aşez printre vrăjmaşii mei.../ fiindcă lumea voastră foarte vie-i!Vicleni, zvârliţi cu piatră în Poet,/ sârguincioşi, să cadă!... nu! nu-l doare!zvârliţi cu piatră smulsă din statui.../ dar eu nu vă acuz…

120 de Cuvinte (la mormântul Elenei Oprea, fie-i uşoară Ţărâna!)

Scris de Sâmbătă, 02 Februarie 2019
Bună dimineaţa, doamnă - toate sunt curate şi bune şi frumoase cum le-ai lăsat: soarele răsare tot din partea cealaltă şi apune tot în cealaltă parte, încă rotund şi adevărat! Bună ziua, doamnă - muşcata din fereastra sudică tace şi încă nu s-a uscat, iar violeta din fereastra nordică mă…

Mic... Tratat de Osteneală (atât)

Scris de Miercuri, 17 Iulie 2019
Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre…

SLUJBĂ de ÎNMORMÂNTARE (soprană de pădure)

Scris de Miercuri, 03 Iulie 2024
Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Nu ştiu de ce şi cum o fi muritceastă soprană mică, de pădure -cred c-a ucis-o vrun puşcaş viclean,cu chip de om obişnuit să fure!Stă ţeapănă şi mută pe colnic -în ochi nici o scânteie nu mai are,sufletul ei înfăşurat în tril(ultimul…

Doar un Pas... și sunt Aici (fără cuvinte)

Scris de Vineri, 24 Februarie 2023
NEC PLUS ULTRA Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Am ajuns aproape acolo... mai am un pasşi pot spune: sunt aici, stau pe marginea liniştiişi mă uit fără cuvinte,fără toate cuvintele din lume stau şi mă uit!Ei au plecat demult... cu o viaţă înainte,spuneau în fiecare zi: noi…

DE/SĂVÂRȘIRE (splendoare în pustiu)

Scris de Sâmbătă, 13 Iulie 2024
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" întreabă despre mine, strigă-n pustiu şi plânge -parcă nu ştie cine-s, şi unde-s, şi ce fac -îşi muşcă din răbdare, din poftă, până-n sânge -ce surdă şi ce oarbă!... mi-i dragă şi i-s drag!și doar am învăţat-o să nu mai umble-aiurea -îi…

Jucăria Tulburătoare (dosarele Z)

Scris de Joi, 13 Septembrie 2018
(!) te joci cu cercul?! vezi cât e de greu/ să nu te pierzi - poetic - în cercare/ şi să n-auzi o inimă de zmeu/ cu făt frumos alături, pe cărare,/ pe vale ori pe deal, unde mai sunt/ zile şi nopţi de basm, abandonate/ atunci, într-o uitare fără…

Sigur că da! Nu? (sigur că nu! da?)

Scris de Vineri, 29 Martie 2019
Mă întrebi despre viaţă şi crezi că ştiu ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre ea, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre dumnezeu... şi crezi tot la fel, dar nu vreau să răspund. Mă întrebi despre fericire şi crezi că sunt fericit, dar nu…

NUMAI NOAPTEA (despre ziuă)

Scris de Joi, 04 Iulie 2024
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" E noaptea... numai noaptea poate fiîn rochie de ziuă, foarte lungă...!Stă şi-o aşteaptă tocmai de atunci,însă nu ştie dacă va s-ajungătocmai acum, nu crede-n ne/noroc,nici în magie neagră, albă, verde,nu varsă lacrimi, nu se roagă-n sus -dacă n-ajunge, n-are cum/ce pierde!Nu are…

Pastel de Mahala (dosarele Z)

Scris de Joi, 02 Noiembrie 2017
(!) hai, blânda mea singurătate,/ hai, lunga mea deşertăciune, du-mă acolo, cât mai este/ la miazănoapte miazăzi, să rostuiesc eternitatea/ şi să bat clopotul, să sune de bucurie pentru clipa/ în care totul va muri (!) (!) hai, reverie-ntârziată,/ fereşte-mă de spăimântare, ia-mă de-aici, du-mă departe,/ numai tu ştii unde…

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DINCOLO...de JOACĂ (de/spre împărtășanie)

Scris de Sâmbătă, 04 Decembrie 2021
eu te-am adorat ca pe-o bacantă/ lângă un pocal cu vin sfinţit într-o toamnă pentru care toate/ uşile candorii se deschid, pentru care porţile iertării/ nu se mai închid o viaţă-ntreagă şi o moarte-ntreagă, pentru care/ cred că vecinicia nu e joacă ! eu te-am adorat ca pe-o bacantă/ albă,…

Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” SPOVEDANIE de IARNĂ (26 de ani de la plecarea poetului Ioanid Romanescu)

Scris de Sâmbătă, 19 Martie 2022
Ce iarnă corectă şi bună!/ – îmi spun...şi mă duc şi deschid fereastra, să intre Misterul/ şi Regele meu, Ioanid! Îmi cade zăpadă pe faţă/ şi sunt bucuros – în sfârşit – că vântul mi-aduce cuvântul/ Maestrului meu, Ioanid! Ce pur fără margini se vede,/ s-aude, s-aşterne...tocmit drept semn sfânt…

Trei Vocale şi Două Consoane (pentru oricare Maria)

Scris de Miercuri, 03 Iulie 2019
Moto: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie” (Ioanid Romanescu) La început a fost Maria, şi Maria legăna Universul pe picioare – exact aşa cum vă imaginaţi dumneavoastră îl legăna – să crească frumos şi deştept şi mare, şi Universul scâncea, scâncea, scâncea, şi din ce în ce…
Pagina 43 din 119