NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

!mol(dor)mi/re/ la/sol...dor:/ cântec şi descântec...nu-i mai frumos şi mai uşor/ cum e moartea nimănui, cum e ţărna celui trist/ când nu plouă, când nu-i nins la picioarele lui christ.../ mol(dor)mi/re la/sol...stins! !rod(sol)la/re/ mi(mol/dor):/ nu se poate...dar să strigi: ecce homo!...(când cobor).../ lama sabactani!...când (prin urcare) pierd şi pierzi/ totul...dar începi…

plec MÂINE!... bagajele-s gata:/ prenume şi nume!... atât! - las timpul să piară în spaţiu!/ nu iau nici frumos, nici urât! mă uit în OGLINDĂ: TRECUTUL/ zâmbeşte pe lung şi pe larg, degeaba!... nu vreau să rămână:/ o hâţân, o şterg şi o sparg (!) PREZENTUL îşi plânge părerea/ de…

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Pe toate cărţile ne/scrise şi pe toate cuvintele de onoare jur: am să duc toată partea asta în partea cealaltă, şi va să fie numai o parte, şi numai o lume, şi numai un bun şi încăpăţânat augur, nu va mai fi…

nimic nu ştiu - ce să învăţ, dacă-s trecut la nepăsare cu făptaş necunoscut? nu am fost surd, nu am fost chior,/ n-am stat cu cei care nu vor să mă priceapă cum, de ce, cât (n)-am pierdut (!) a fost devreme? când a fost? de ce nu ştiu? -…

Mă pedepseşte groaznic, îmi taie din papară, mă tunde cum Dalila pe cela, să-mi dispară şi pofta şi puterea de fur(t) sentimental, m-aleargă (fără scrupul) prin spaţiul conjugal! Şi-mi cere socoteală şi bir, fără-ncetare... e ca un fel de nimfă (naiadă) săritoare la suflet şi la minte, la liber, la…

Şi merg, şi merg – poate ajung tocmai atunci,tot şi de tot, din depărtarea de acum,să pot a zice fără milă: ergo sum,chiar dacă sum prin grâu, prin gară şi prin lunci,uitat de zei, chiar dacă sum prin râpi adânci,şi plâng şi dorm cu beladona pe trifoi,şi îmi ascult singurătatea…

Din colecția ”Cele mai clare poezii rămase tablou” Din locul în care mă aflu în fiecare secundăvăd cel mai bine cum se apropieşi cum se înfăşoară funia de par şi laţul de gât,cum se opreşte şi îngheaţă sângele în dropie,cum calea laptelui stă-n echilibru precarşi cum tot Unu (se) face…

ce naltă şi-adâncă dormire sub semnul ne/fast al iubirii – ce fel de visare se-ntâmplă de parcă cest somn pentru mir i-i ??? se face că strigătul celei mai scumpe din toate ce-s poate să dea dezlegare la cea mai nespusă-ntâmplare din toate !!! nimic nu-i ştiut, dar se ştie…

Eu sunt... eu sunt primul născut în eden!...nu-i nenea acela... nu-i tanti aceea!...Apoi, totdeauna am fost cel dintâi:sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...!Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu!...vă rog... ascultaţi ce vă zic: fiecaremi-i sclav în vecie şi veşnic dator...la mine aveţi de plătit cu-nchinare!Doar mie mi-aveţi de nălţat…

? oare cine bate vântul? oare cine trece viaţa ? ? cine osteneşte ceasul? cine mută dealu-n vale ? ? cine rugineşte lanţul? cine putrezeşte crucea ? ? cine-s gândurile mele? cine-s visurile tale ? ? cine taie, şi nu vinde? cine cântă, şi nu joacă ? ? cine pregăteşte…

unii spun că era foarte bine: oamenii umblau din scofală în scofală şi fluierau de bucurie când vremurile purtau coroană regală! alţii spun că era foarte rău: doar sărăcie lucie, sărăcie fără măsură... chiar şi puricii aveau păduchi... şi păduchii umblau cu paiul în gură! unii spun că este foarte…

Ce turte minunate făcea mama, pe plită, descântându-le - nu poţi să n-o auzi cum pune de plămadă - făcea puţine, şi-ajungeau la toţi! Vorbea cu ploaia şi vorbea cu grâul, cu DUMNEZEU vorbea despre pământ, şi plămădea, şi frământa, sărmana, cele mai bune turte de oricând! Ş-acum o văd…