NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Ce pericol de cădere,/ domnule actor, când nu zici „la revedere”,/ când nu ai umor şi te duci...(te duci la vale!).../ parcă nu ai şti că mai sunt şi haimanale/ care vor muri, care nu se dau de-a dura/ şi trăiesc încet, dar se duc să-şi ude gura/ de la…

Ce frumos vii târziu, superbă femeie a mea! – cică numai femeile care vin târziu, vin frumos. Odinioară, a venit la mine o femeie devreme, foarte devreme, şi a murit repede, foarte repede, călcată de-un tren majestuos, plin cu haine de mire şi rochii de mireasă, cu flăcări şi fluturi...…

Domnule colonel, sunt soldatul care nu răspunde la comanda "culcat"... fiindcă nu-mi place să dorm pe gunoaiele patriei pentru care mulţi sunt în stare să mănânce rahat! Şi eu am mâncat cu apă rece când dumneavoastră eraţi caporal şi vă credeaţi expert în 7,62... dumneavoastră mâncaţi la popotă şi vă…

(!) tata măsoară drumul pân-acasă cu lumânarea ochilor de lup – lemne de foc întârziat apasă înspre genunchi clavicule de cub (!) (!) în urma lui pădurea se descalţă, cu tot cu lupi s-apropie de sat – scade lungimea firului de aţă şi creşte frunza lemnului tăiat (!) (!) curând…

Hai să ne uităm la păsări,/ la furnici şi la albine – poate ni se taie greaţa,/ poate învăţăm ceva, poate nu ni se mai pare/ că nu suntem fitecine, poate cercetăm oglinda.../ uite-aşa şi iar aşa, şi pricepem ce distanţă/ e-ntre noi şi toate ceste substantive cunoscute,/ harnice până…

Chiar se întorc din război, şi se întorc împreună... şontâc-şontâc...(şi parcă se duc spre niciodată)... merg alături şi sunt foarte aproape... îi văd, se apropie, iată-i: un soldat şi o soldată! Sunt plini cu glorie, sunt plini cu medalii... şontâc-şontâc...(li se aud lacrimile supt pleoape)... dumnezeule, cred că niciodată n-am…

dă-mi, doamne, numai greutăţi uşoare şi gânduri bune, ca să le pot duce până la locul stabilit de soartă – nimicul veşnic singur, de sub cruce! nimicul plin cu lut pe care popa-l cântă cu vorbe-n van şi cu tămâie, pe care-l udă rar sau niciodată câte-un plâns laic, scăpătat…

Moto: „se surpă dorul. marginile lumii/ – menghine reci – s-apropie de mine./ iar vine toamna. iarăşi mor salcâmii./ dar panta rhei tot panta rhei rămâne. (Iolanda Cremene) uitau să plece păsările toamna nimeni nici chiar dumnezeu nu mai ştia să ningă nopţile erau adevărate victorii ale luminii iar secundele…

Moto: „când îndrăgostiţii au luat peste tot foc,/ se prin de mână/ şi se aruncă amândoi/ într-o verighetă” - (Marin Sorescu) era cât pe ce să nu mi-aduc aminte – plângea torenţial şi orizontal şi vertical şi frumos şi trecea pură şi simplă printre cuvinte şi printre banal şi fabulos…

Spune-mi două doine, mamă.../ şi o doină de plecare!... tare zici frumos şi bine/ când mă uit şi totu-i gata, când căruţa-i pregătită/ şi plâng boii în picioare, când ograda plină-i toată-n/ largul ochilor lui tata! Uite, se îndoaie timpul,/ scârţâie şi se opreşte, zice trei cuvinte, intră/ şi aprinde-o…

(!) hai să stăm la naiba, împreună, că la dumnezeu nu avem loc – naiba ne salvează de la toate: apă, aer şi pământ şi foc (!) (!) să plecăm acum, cât nu începe să se facă-n lume, iar, potop – ia-ţi doar complemente/complimente circumstanţiale şi de scop (!) (!)…

(!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă... te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă, te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă, tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartă când era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tata ca să îmblânzească…