NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

sunt singur. miroase a iarnă./ şi cred că-i mai bine afară. din centrul cu multă căldură/ s-aude un fel de gargară. mă uit la un mort. la o nuntă./ ce lume naivă şi chioară. miroase a moarte şi-a viaţă./ se vede un fel de gargară. sunt reci şi răciţi senatorii./…

Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!... şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?... citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti! Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi, să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu... şi sufletul…

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" nu crede c-o să vină, dar cată peste zare - ce vrea de la zadarnic? ce vrea de la neant? ce-aşteaptă de la CERUL/PRINCIPIU arogant? de la ETERNUL cinic şi hâd "CARE pe CARE" ??? mai bine-ar zice: gata, salut, mă sui…

când m-ai strigat, ne/vinovato – parcă ieri-i – eram la capătul sintactic al căderii şi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare, ca (pe)-un îndemn demonic la continuare, ca (pe)-un triumf trufaş al visului de unde am învăţat că VEŞNICIA se ascunde şi hohoteşte senzual într-o secundă indiferentă, păcătoasă şi…

(!) a zis că pleacă într-o zi.../ şi a plecat spre nu ştiu unde, spre nu ştiu cum, spre nu ştiu când, însă n-aude, nu răspunde, chiar dacă o rechem mereu.../ mereu sunt marele înfrânt al ultimei deşertăciuni/ din vis, din suflet şi din gând, din tot ce mi-a fost…

(!) mâine, când e gata carul mare/ şi s-opreşte la fereastra mea, caut şi mă sui cu toată viaţa/ – să-mi ajungă până unde va (!) (!) caut cele bune şi nebune,/ tot ce am făcut şi n-am făcut, să rămână pur şi simplu-n urmă,/ să-mi ajungă până la-nceput (!)…

Mă amăgeşte-al mării marmorean murmur când cântul de sirene nu ştie să mai tacă şi mă-nfioară cu-arfa lor mătăsoasă, dacă ştiu să le-ascult melosul indiferent şi pur! Şi pur mă ştie-n pururi, de când am înţeles ce se ascunde-n umbra înaltelor abisuri ale răbdării celor care-au făcut din visuri tot…

O văd şi-acum cum vine de la deal,/ pe cărăruia şerpuită, lungă, cum stă pe loc, aşa, din când în când,/ să-şi tragă duhul ostenit de muncă! O văd şi-acum cum vine de la câmp,/ pe drumul cu-arătare colburoasă, cum duce palma - streaşină - la ochi,/ să vadă cât…

Prima Spurcată (!) ai grijă, fiule, ai grijă:/ poartă blândeţe de pisică şi – iluzorie, din fire – / suceşte fire prin firide antice, noi, aşa, moderne.../ dacă întrebi, la o adică, zice că toarce în simbria/ destinului şi, pasămite, este imună la tristeţe/ şi la-nchinare şi la rugi, te…

văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă...convexă, nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă, izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe... şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă, şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centru fricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentru…

Hai să ne suim într-o caleaşcă/ şi să mergem tocmai Nicăieri! Hai, numai acolo ne aşteaptă/ mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...! Ia-ţi cu tine rochia de seară,/ cea în care te-am îndrăgostit, rochia cea movă şi subţire,/ rochia cea fără de sfârşit! Hai... că se apropie secunda/ şi răbdarea clocoteşte-n cai,…

Oare de ce, Lumina mea, n-ai stat la rând? de-atunci te strig şi te aştept, ştii tu de când – te rog s-auzi, te rog să vii printre cuvinte, printre vii, crizantemând, crizantemând, crizantemând! Şi câte toamne-au mai plecat...şi s-au întors fără surâsul tău frumos, cel mai frumos – de…