NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

şi strig frumos, acum, cât se mai poate fi-n clipă strâns, încet şi efemer: nu fac nimic pentru eternitate, nu-i dau, nu-mi dă, nu-mi cere şi nu-i cer !!!   a vrut să-mi dea - mi-a dat odinioară, dar a poftit şi-obrazul celălalt, i-am spus că-i surdă, lacomă şi chioară,…

(!) sărută mâna DREAPTĂ a MOLDOVEI şi nu uita: e mâna MAMEI tale (!) (!) adu-ţi aminte şi de mâna-i STÂNGĂ, şi roagă-te, şi bate din chimvale, şi strigă spre încolo, spre încoace, să vină cei ce vor să mai fim TOȚI - (cine nu vrea, să plece-n altă ţară)…

Iar când îmi pricepea nedumerirea din frăgezimea sufletului meu, vorbea de curăţie şi răbdare – tot ce-i miraculos trece prin greu! Şi se uita la cer, dar şi la mine – şi nu-(i) mai auzeam nici un cuvânt, doar lacrima iubirii şi puhoiul iertărilor cum intră în pământ! Doar descântarea…

Toată viaţa ai citit şi ai dat lucrare scrisă la citire, dar nu ai reuşit niciodată să treci în clasa următoare! Ai rămas tot cu ochii în pământ şi în stele şi în psaltire, ai rămas tot cu sufletul legat de-un ghiocel şi de-o cicoare, ai rămas tot cu inima…

ZACE FRIGU-N SUFLET CA-NTR-O MONASTIRE, intră noaptea-n mine ca o maică-n schit - nu am nici o veste despre nemurire, peste prag îmi trece tot ce n-am iubit !!! unde-o fi paingul cel de-odinioară ??? cred că nu mai are lacrimi şi s-a dus tocmai lângă steaua mea rămasă chioară,…

(!) somn şi trezie-n silă şi în vrere/ (ne)cugetată, (i)materială,/ lumină-n întuneric, viaţă-n moarte,/ (re)strânse-ntr-o formulă radicală (!) (!) un sârg (de)odorant gratis şi cinic/ din cale-afară, de afară-n cale,/ hohotitor concret-abstract cu faimă-n/ (re)memorări infinitezimale (!) (!) veniţi la masă şi luaţi visare/ şi vrajă despre genă şi geneză/…

Se face că sunt acolo, unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă!... Şi se mai face că toţi mă întreabă de ce n-am mai rămas acolo, adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată!... Şi se face că sunt acolo: cărare pentru fluturi, cărare pentru furnici,…

Aşa se vede dinspre depărtare: frumos, citeţ, corect, gramatical – şi tot la fel s-aude...mi se pare că (nu) trăiesc, (nu) mor extemporal, că totu-i rezonanţă a-ntâmplării de a fi fost alăturea (din nou) într-o s/clipire a deşertăciunii şi-n strâmb-dreptatea altui scurt ecou: ecoul (ne)greşit al celui care pune lăcat…

Ce frumoasă-i nedreptatea/ cărăruilor prin grâu când săgeţile cu pene/ vântură văz/duh de Mai, când cicoarea strigă macii/ somnoroşi, la vorbă-n şoaptă, când ies cântecuri din ouă,/ când plecarea intră-n cai!... Cea plecare fără şauă,/ cea plecare fără frâu, fără timp, fără nuiauă,/ fără ţintă, fără loc... cea plecare-n dorul…

când te-am văzut, pădurea de salcâmi/ a dat în păsări şi a dat şi-n floare, a dat şi-n cuiburi, şi a dat şi-n tril/ - şi nu mi se părea că mi se pare, şi nu mi se părea că nu sunt eu/ pe margine-ntâmplării - ce aproape eram de…

încet-încet, frumoasă şi sobră ca o văduvă de război şi de pace, se apropie dinspre ultimul cuvânt, nu zice bună dimineaţa, bună ziua, bună seara - şi începe, şi face, şi tace, şi face, şi tace, şi face, şi se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzând încet-încet,…

(!) tata măsoară drumul pân-acasă cu lumânarea ochilor de lup – lemne de foc întârziat apasă înspre genunchi clavicule de cub (!) (!) în urma lui pădurea se descalţă, cu tot cu lupi s-apropie de sat – scade lungimea firului de aţă şi creşte frunza lemnului tăiat (!) (!) curând…