NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

VINE IARNA PESTE MINE CU ŞENILE DE ZĂPADĂ, mi se-nfige-n frunte crucea subţiindu-se de ploi – am trecut de primul viscol care-a vrut să mă revadă, şi am auzit strigându-şi teiul frunza înapoi !!! lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape, oameni cu veşminte albe văd iubindu-se în ger –…

şi m-ai strigat de peste dealul mic, şi m-ai strigat de peste dealul mare, şi n-am răspuns – eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare !!! eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme – sfânt fără portofoliu, fără nimb,…

Şi cade... şi cade... şi nu mai ajunge...mi-i teamă c-o fi prea târziu pân-atunceşi n-am să apuc (nici măcar o secundă)sfărmarea totală, adâncă, rotundă...lucirea înaltă-n nimica şi-n totulcând piere minciuna şi-ncepe acordulpe care-l de/scrie oprirea pe cruce...şi numai căderea mi-l poate aduce!Pe care-l îngână şi-l strâmbă neantul...aşa, să-l citească şi…

Am o viaţă înainte:/ nu ştiu cât o fi de lungă, nu ştiu cât o fi de scurtă,/ grea, uşoară, bună, rea... stau pe marginea secundei/ şi-s convins c-o să-mi ajungă şi c-o să mai şi rămână/ foarte multă-n urma mea, chiar de-s hulpav şi am poftă/ s-o mănânc, s-o…

MOTTO:"singurătatea lui Unu/ seamănă cu Mama la naşterea mea./mi-i dor de Mama,/ singura Lege din Univers". [Iolanda Cremene] A tăcut mătuşa - sora mamei - într-o clipă, noaptea, a tăcut. Pâlpâia - prin lacrimă - lumina şi misterul altui început. Unii spun că a plecat la mama şi la fiul…

(!) era frig şi vânt şi zăpadă cât poate ochiul şi gândul să încapă - veniseră foarte mulţi oameni s-o plângă şi s-o ducă la groapă (!) (!) veniseră din sus şi din jos, din satul ei, din satul meu, din alte sate - se uitau la ea cum tace…

Vino încet! vino încet!.../ În mărul dinspre Nazareth, mugurii stau în Sinea lor/ şi te aşteaptă până vor vedea tulburători că vii,/ ş-or da-n Florii, ş-or da-n Florii! Ş-or da-n Florii şi-n frunze-or da/ din ochii lor în Calea ta cel gând (mereu acelaşi gând)/ precum în Cer şi pe…

la stânga, la dreapta, lăuntru şi-afară pământul se strâmbă, pământul se-ndoaie şi curge şi curge şi piere întruna... doamne, ce limpede - ce apă de ploaie (!) se surpă, se sfarmă, se duce la vale cu tot cu nădejde, cu tot cu iubire - ce-adâncă-i tăcerea, ce naltă-i plecarea cu-această-ntâmplare-n…

Te salut, Prietene, te salut! Ai învins (toată) Viaţa...şi ai ajuns ca eroii: PE SCUT! Ai fost exact cum spuneai: floare la ureche! Acum eşti o frumoasă Amintire care pleacă în/spre altă dimensiune, în/spre alt Început! Te salut, Omule, te salut! Mă rog şi vreau să-ţi fie Calea şi Ţărna…

Moto: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc – tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal// şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început – erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost” (Iolanda Cremene)…

Pe omul acesta îl ştiu dinainte de a-l cunoaşte...(el zice că mă cunoaşte dinainte de a mă şti)...ce om este omul acesta! - îmi spun şi mă mirvăzându-l fericit în fiecare zi! Parcă ieri l-am văzut la coadă la pâine...(murmura mărunţel nişte înjurăturifiindcă mai avea un cumpărător în faţăfoarte liniştit…

bună fie-ţi dimineaţa, doamnă mov cu dumitriţe de atunci, când toate cele multe erau cestea toate pe cărarea dinspre gara cea măruntă şi uitată în lumina puţintic-a lămpii/sticlei afumate !!! bună fie-ţi dimineaţa cum atunci, în ochii fetei care se ducea la gară să aştepte-un tren de noapte, încărcat cu…