NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

(!) închid ferestre, ochi, sfărâm oglinzi,zic hocus-pocus...şi mă văd atuncea,între adânc şi nalt...şi-astfel aud:„acum sărută-ţi steaua şi fă-ţi crucea,acum aşează-ţi gândul pe curatşi sufletul aşterne-l pe tipsie,acum ascultă-ţi inima şi dă-isă-ţi poarte trupul până-n veşnicie” (!) (!) deschid ferestre, ochi, repar oglinzi,zvârl hocus-pocus...şi mă văd acuma,între nimic şi zero...şi aud,neputincios, cum…

(!) înaltă şi adâncă doamnă,/ să ştii că eu nu te aştept –suntem atâta de aproape/ încât parcă suntem născuţin-aceeaşi clipă şi n-acelaşi/ loc ne/ceresc, ne/bun, ne/drept,într-un atunci şi-ntr-un acolo,/ când/unde nu-mi, când/unde nu-ţitrecea prin suflet şi prin gând/ această-mpreunare vieşi moartă-ntr-un mereu acum/ – cât ţine-ntreaga veşnicie (!)

hai să ne uităm la păsări,/ la furnici şi la albine –poate ni se taie greaţa,/ poate învăţăm ceva,poate nu ni se mai pare/ că nu suntem fitecine,poate cercetăm oglinda/ – uite-aşa şi iar aşa –şi pricepem ce distanţă/ e-ntre noi şi toate cestesubstantive cunoscute,/ harnice până la moarte,care nu…

eu românesc, tu româneşti, el/ea româneşte,noi românim, voi româniţi, ei/ele românescceilalţi - cât nu-s luaţi la trei-păzeşteşi cât nu mă apuc să-i cotonogesc -să-şi ia catrafusele şi să plece-n crucea mamei lor,dincolo de pământesc şi dincolo de ceresc,fiindcă nici unul nu-i corespunzătoracestui loc şi timp şi mod pentru a căror…

(!) şi m-ai strigat de peste dealul micşi m-ai strigat de peste dealul mareşi n-am răspuns – eu nu puteam să strig,eram năuc şi mut de întristare (!) (!) eram un fel de mărmurit în timp,eram un fel de mărmurit în vreme –sfânt fără portofoliu, fără nimb,departe de păcat şi anateme…

MOTO:„scriitorul este un animal marin, care trăieşte pe uscat şi vrea să zboare”                                                                 [Carl Sandburg)]  (!) hai să facem dimineaţă/ bună până la sfârşitşi să mergem tocmai unde/ intră soarele n-amiază,că acolo se ascunde/ ce-am visat şi ce-am gândit –hai, că plânge unicornul/ şi prufneşte şi nechează (!) (!) hai să facem ziuă…

s-a sfârşit vremea indiferenţei, nu mai suntem afară,nu mai e timp de pierdut şi drum de întors:să luăm nişte pâine de grâu sau nişte pâine de secarăşi să-i ducem – repede – vrăjitorului din O(r)Z !!! dacă nu mai avem secară sau nu mai avem grâu,să-i ducem – repede-repede – nişte…

Chiar mă întreb pe mine însumi:/ oare de ce a fost aşa şi n-a fost altfel? mi se pare/ că asta e greşeala meaşi că acesta mi-i păcatul:/ aştept pedeapsă şi suportîntreagă ispăşire până/ începe cântul de prohod? Şi cum era mai bine oare?/ aşa sau altfel? nu am ştireşi zău…

Îmi pare rău că am să plec/ sub Orizontul fără capătşi-am să cotrobăiesc întruna,/ prin cel sfârşit şi început,dar ştiu că o să am de-ales,/ că niciodată n-o să scapătnici înapoi, nici înainte.../ şi n-am să văd şi n-am s-aud !!! Îmi pare rău că am să las/ Singurătatea fără minecum…

la marginea satului, pe vreme urâtă sau frumoasă,aşteptaţi să vină cineva şi să vă spună:luaţi-vă crucile şi plecaţi acasăfiindcă aţi uitat cevaîn ogradă, în grădină şi în fiecare odaie,ceva foarte simplu şi foarte uşor, ca o bură de ploaie,i-aţi uitat pe cei care-şi aduc amintece frumoşi eraţi cândvi se părea…

mă urmăreşti ca un blestem/ cu haine şi cu inimă de zână -ai tot ce n-am, ai tot ce vreau şi ştiu:/ trup de vioară, suflet de fântână !!!arcuşul tău mă face praf / pe drumul care-(a)duce pân-acasă -şi vii, şi calci pe mine, dar nu vezi/ că moartea mi-i…

(!) acesta-i adevărul unic, chiar dacă ştiu că (nu) te doare:tot ce-i vremelnic se repetă-ntr-o veşnicie trecătoare,iese din sine, intră-n sine, merge cu spatele-nainte,are în faţă-ntreg trecutul cu stele stinse şi murinde,cu stele proaspete şi nalte, scâncind în scutecele-albastreale apropierii strâmte şi pardosite cu dezastre,ale instinctelor primare şi-ale credinţei că…