NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Moto: „atât a mai rămas din tot ce-a fost:/ o tristă şi banală resemnare, o dumirire fără haz şi fără rost,/ o neizbândă care nici măcar nu doare” (Iolanda Cremene) Hai, dă-i şi lui o stea din cerul care, iată, îmi ţine glezna, să nu-şi piardă partea lui... ia-l şi…

Timp coşcovit...uitare-n gara veche... şi murmuială-n podul cu paingi... o scară pusă numai la suire – de ce să urci? pe cine să învingi? Pereţi murdari de lene şi de vreme, linii, zigzaguri spre neant, încet – poţi să citeşti memorii...şi să numeri câţi oameni (n)-au rămas fără bilet! Câţi…

sunt copac în mijlocul furtunii/ şi strig plin cu păsări către cer doamne dumnezeule mă iartă/ dacă până mâine am să pier cred că-n noaptea asta se termină/ zilele pe care mi le-ai dat sunt bătrân dar cuiburile-s pline/ cu-nceputuri gata de cântat simt că mi se smulge rădăcina/ crengile…

Stă la colţ! nu cere! are ochi a/mari!mari...de sărăcie! plini cu depărtare!n-are nici o vorbă! n-are nici un plâns!(stă la colţ! se stinge! cred că-i lumânare!)Fruntea-i – sacrosanctă arătură-n darcestei lumi deşarte, fără înainte...!tremurul sprâncenei – un semnal adânc!degetele sale – nişte vreascuri sfinte!Ce alcătuire statuară-n târg:irisuri înalte – două…

Moto:„am să rămân acelaşi până când/ ce e al meu va fi numai al meu - jocul e scump şi zarul e rotund/ - ce ochi albaştri are dumnezeu” (Iolanda Cremene)sunt soldat cu poezia în mânăşi adresez războiuluiaceastă grenadă fabricată în limba românăies din tranşeesmulg siguranţaacţionez spre dreapta butonul de…

te-am căutat cu Carul Mare,/ dar tu fugeai cu Carul Mic – erai frumoasă şi răbdare/ – eu te strigam, şi te mai strig!!! doamne, şi ce îndepărtare,/ ce cai pursânge, şi ce roţi mai mari decât la carul mare/ te ajutau să fugi de toţi!!! ce mici erau roţile…

bună dimineaţa doamnă/ cred că am trecut de toamnăşi tot merg aşa-ntr-o doară/ poate-ajung la primăvarăpoate-ajung şi-ncep o altă/ mai adâncă mai înaltăstare fără de oprire/ ca-ntr-un fel de bălsămireca-ntr-un fel de-mprospătare/ dup-atâta alergareprin pustiuri verzi şi albe/ fără nici un strop de-aproapefără nici un pic de apă/ nici târziu…

de-atâta linişte şi pace/ îmi urcă inima la gât strig un duşman ori o duşmancă/ urgent să-mi ţină de urât tăcerea huruie nebună/ nu pot să stau nici să mă duc de-atâta calm şi nepăsare/ mă frâng mă sparg şi mă hurduc e mult prea lungă nemurirea/ prezenţa lipsei împrejur…

Ce frumos mi-a dat mâna, atunci,în primăvara aceea sobră şi tulburătoare –era horă în sat, şi era şi duminecă,şi numai păsări ascuţite şi lungi,aşa, ca nişte linii aripate,desenau văzduhul cu geometrii uşoare!Am jucat ciuleandră, am jucat şotron,am jucat veronică şi mihai,am jucat şi ileană, şi făt-frumos am jucat,şi v-aţi găsitelea,…

Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună dimineaţă şi am zis: mamă, cât nisip am în ochi! tată, cât nisip am în faţă! Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună amiază şi am zis: mamă, cât praf şi câtă pulbere! tată, cât nimic peste tot se lasă! Uite, chiar aşa…

bate vântul prin artă/ al dracului vântnemurirea e moartă/ şi multe mai sînt!!!intru-n artă haihui/ şi găsesc doar lozincirugineşte-n statui/ leonardo da vinci!!!bate vântul la poartă/ al dracului batevioara e spartă/ şi multe sunt toate!!!şi sunt mulţi care nu/ şi sunt mulţi care daoare cine când cu/ eminescu va sta???bate…

Moto:„iar câinele prieten bun cu luna/ ham-ham păzeşte fluierul de ostot mai bătrân ion sapă întruna/ fântâni adânci cu gurile în jossă aibă apă cine-o fi să vină/ în urma lui pe singurul pogone vin ovat şi n-are nici o vină/ ion în sat e poreclit ion” (Iolanda Cremene)a venit…