A fost odată...exact când mă pregătesc (la şcoală şi-n casa natală) să scriu despre ce a fost odată. Mă pregătesc încet, dar mereu. Pregătirea-i simplă. Trebuie doar să am ochi buni şi minte sănătoasă. Şi am, slavă Domnului! Ochii sunt buni. Chiar foarte buni, mă pot lăuda. N-au cum să fie răi. Aici nu poţi avea ochi răi. Nici auzul n-are cum să nu fie bun. Văzul şi auzul şi sănătatea mintală mă ajută să pot înţelege (mă rog, măcar să încerc să pot pr ...

(!) la deal şi la vale, încolo şi-ncoaceşi-n sus şi în jos mă tot uit, poate vine –nu-mi vine să cred: o aud lângă zareşi parcă s-apropie iarăşi de mine (!) (!) s-apropie iarăşi, măcar pentr-o viaţăsă văd iertăciune şi dor şi poruncăîn ochii săi sfinţi şi martiri de atâtaiubire – în sufletul meu să ajungă (!) (!) ce vis fără somn, ce minune mi-i dată –nu-i farsă celestă şi nu-i nici poveste –nu-mi vine să cred, însă nu mi se pare:aievea ...

(!) a zis maria să fiu acasă – că trece pe la mine cu sufletul curat şi cu o carte în care a scris poezii despre un mire şi o mireasă, despre ce şi despre cine îi desparte şi îi apropie gând cu gând, pas cu pas, vis cu vis, până când tot ce-i trecut şi tot ce-i viitor se adună într-o secundă pe care se citeşte „închis, nu deranjaţi, n-avem timp, vă dorim tuturor numai şi numai fericire” (!)   (!) a zis maria să fiu acasă – căci fericire înseamnă să c ...

Cu-n semn de cruce n-aerul înăbuşit în fum de lumânare şi tămâie, popa-şi sfârşeşte binecuvântarea clară ca negura despre călătoria pe care fostul viu Costică D. Costică urmează s-o facă obligatoriu şi definitiv în postura de mort prezent şi viitor. După cum zice şi crede lumea care nu a citit nici "Păcală", călătoria va începe imediat, după aşezarea sicriului groapă, cu o viteză uniform ne/accelerată, conformă cu dorinţa mortului de a-şi regăsi şi trăi v ...

Da... Jana se despleteşte şi începe să plângă torenţial. Potop de lacrimi îşi revarsă pe pardoseala capelei. Ofranda lichidă se scurge pe scări şi, apoi, ca şi cum nimeni nu a mai plâns niciodată la celelalte morminte, pătrunde şi umple lacrimatoriile, însă şi rădăcinile vieţii (şi ale morţii) deopotrivă. Văduva aproape neagră nu plânge sec. Vorbele ei povestesc nenorocirea bietei femele, zguduie monumentele funerare zadarnice, impresionează toate babele aproape st ...

(!) pentru această femeie nu am scris niciodată,fiindcă nu stă la scris, stă numai la citit (!)(!) pentru această femeie nu am surâs niciodată,fiindcă nu stă la surâs, stă numai la plâns (!)(!) pentru această femeie nu am urât niciodată,fiindcă nu stă la urât, stă numai la iubit (!)(!) pentru această femeie nu am dormit niciodată,fiindcă nu stă la dormit, stă numai la vis (!)(!) pentru această femeie nu am trăit niciodată,fiindcă nu stă la trăit, stă numai la muri ...

Rănit sufleteşte mai mult şi mai tare decât sergentul lui Vasile Alecsandri fiziceşte, Costică D. Costică termină viaductul, se opreşte puţin şi se uită în urmă, trist şi cu un soi de scârbă irepresibilă faţă de Colosul indolent la suferinţa sa rezultată dintr-o prostie pe care nu poate să şi-o ierte. Şi parcă zice/trimite un fel de "adio, dragii şi ipocriţii mei vikingi!... adio, strungul meu fruntaş în producţie degeaba!... adio, garoafa mea complice!"... Trece c ...

acuma duc o paralelă/ cu drumul, pe ţărână, dreaptă sau strâmbă, după cum e firul/ vieţii şi-al morţii dintre noi - mă odinesc, sărut pământul/ şi duc o perpendiculară pe paralelă... iar odină.../ şi iar... şi iar... văd... suntem doi fiindcă nu-i de unu jocul/ care aşteaptă să se-ntâmple: dorul îmi dă pe dinafară,/ sufletul meu năuc se împle cu lacrimile bucuriei/ că, în sfârşit, se împlineşte visul şi-aud cum începutul/ cinic, scorţos şi fanfaron e ga ...

Da... deja e mâine, deja mai sunt treisprezece minute şi trebuie să înceapă şedinţa de înfierare a faptei lui Costică D. Costică în lumina sclipitoare a circularelor sosite chiar acum de la Centru, în plicuri rotunde. Proletarii se adună în sala de mâncat rahat, ciuperci şi borş. Toţi sunt cătrăniţi, toţi vor să vorbească pe marginea strungarului, toţi sunt porniţi să-l condamne şi să-l amestece cu ou şi cu oţet. Iată, apare secretarul de partid. Ăsta-i unul dint ...

Încă ne mai rugăm pentru Trupul şi pentru Sufletul roabei tale, Candoarea !!!Încă ne mai rugămpentru că mai suflă, mai lăcrămează şi mai nădăjduieşteprin Omenirea gunoaielor şi printre gunoaiele Omenirii,mai crede în interzicerea Nesimţiriişi ameninţării cu Nesimţirea,mai are curaj să stea pe marginea Drumuluişi să ceară Consideraţiunea alergătorilor înspre Nicăieri !!!Încă ne mai rugămşi mai aprindem o lumânare pentru întoarcerea Candoriiîn Universul femini ...