O cioară pe sârmă (o cioară/ mai veche decât viaţa mea,
bătută de vânt şi omături)/ încearcă pe sârmă să stea!
Încearcă să stea şi să cânte,/ se uită sfioasă le nea,
la nea trecătorul prin viaţă,/ rămas (timpuriu) fără stea!
Chiar cântă... şi scapă o nucă/ s-aude doar poc! şi cra! cra!
(aceasta nu-i cioară vopsită,/ nici nea nu e alt fel de nea)...!
Un alt fel (cu puşcă) s-arată,/ hlizeşte şi trage în ea -
doar clipe şi pene de cioară/ se văd căzătoare pe nea!
Mai vine o cioară pe sârmă,/ şi încă o cioară, şi încă,
iar ne/nea cu puşcă îngheaţă.../ şi puşca începe să plângă!
