Maria de la Garnizoană a făcut Şcoala de Vivandiere. Dar, după cum se vede, după cum se aude şi după cum se ştie foarte bine, s-a desfiinţat stagiul militar obligatoriu, Pacea nu s-a instaurat pentru Totdeauna, Rusia şi America nu au zvârlit armele la gunoi, teroriştii nu s-au plictisit şi s-au apucat de cultivat şi de prăşit bombe-n grădini. În dicţionarele lumii au fost reintrodusă noţiunea de „război cald”. În fine, popoarele se pregătesc să azvârle porumbeii la ...

Îmi pare rău că n-am putut să vin şi eu la împărţirea Veşniciei, măcar sub greutatea lui Amin să simt suflarea Morţii cât de vie-i... să-mi pară foarte greu de suportat această Viaţă lungă şi amară, să mi se pară că am fost uitat Aici, că-s blestemat să mi se pară! Nu mai pot crede Altfel, e târziu - cred doar că Dumnezeu e într-o doară! Nu cred că-i drept să fiu îndepărtat de ceastă sfântă/crudă Ne/Dreptate, să mi se strige că sunt condamnat la Viaţ ...

Asta-i copila cea mai mică a morarului cu moară la Răspântie. Morarul, Costică Spulber, locuieşte chiar la locul de muncă, adică într-o odaie din aripa stângă a clădirii uriaşe, cu motor uriaş, cu piatră uriaşă, cu pod uriaş. În pod, printre tot felul de substantive necesare acestei fabrici de făină, locuieşte toată familia sa: nevastă-sa Carolina... băiatul, Carol... şi fata, Maria. Nevastă-sa e casnică, adică morăriţă. Băiatul e student la Facultatea de Morari ...

!mie da... dar ţie nu.../ se petrece chiar acudinspre-acolo spre aici/ sigur-sigur nu la ghicidinspre-atuncea spre acum/ la bucată la duiumpur şi simplu fără fast/ de ne-vastă şi ne-vastde înalt şi de adânc/ fără vrajbă la oblâncpe concav şi pe convex/ către dura lex sed lex!!mie nu... dar ţie da.../ chiar acuma şi aşase petrece tot de tot/ prin zăpadă şi prin glodprintre-aceia care nu-s/ dară sunt nimic în pluspentru cei minus nimic/ dacă zic dacă nu zicdacă rai ori d ...

Când nu era, ştiam că este/ şi, când a fost, nu am crezut -parcă venea dintr-o poveste/ sfârşită chiar la început!Când nu eram, ştia că este/ un făt-frumos, dar cam urâtde lumea spânzurată peste/ destinul meu cu nod în gât!Când a venit, a fost venire/ dinspre alean, dinspre cuvânt,s-o miruiesc şi să mă mire/ că n-ar mai fi, dacă nu sînt!Când începură toate cele/ sfinte şi blânde, ni s-au datcele mai chioare şi mai grele/ păcate... ultimul păcat!Care păcat?... ...

De unde-atât păr la tine-n baie/ De cal ori de femeie aşteptând/ Să regăsească orice stropi de ploaie/ În tocurile potcovite scund// De unde ai şi gresie pe sâni/ Să-mi roadă maci jilavi în cerul gurii/ Piezişul plagiat al unei mâini/ Mulaj din ceara aspră a pădurii// De unde am atâta stat pe loc/ Când vreau să fug în pantă pe-ntuneric/ De ce mi-ai pus şi iedera pe foc/ Când ard acum în craterul meu sferic ("De unde") Aşteaptă-mă mai am doar o spirală/ Şi amuleta c ...

O, daca mea... io-s dac fidel... chiar dacă te-am înşelat (cândva) cu vro ne-vastă! (de dragul tău mi-am desenat pe geacă romani căzuţi cu suliţa în coastă!) Prea repede-ai uitat câtă plăcere când te dădeam (pe creangă) huţa-huţa! - (sarcini uşoare, luni şi ani de miere, carne de urs şi aur cu căruţa!) O, daca mea... io-s dac fidel!... pe bluza mea scrie Decebal şi Burebista! - (da, m-am culcat cu Sarmizegetusa... da, te-am băut, otravo, cu canistra!) N-am lei, ga ...

Este frumos...dar mâine-i mai frumosdecât a fost întotdeauna, doamnă!Te rog din taină, din adânc şi nalt,spune ce-nseamnă, dacă mai înseamnă,să stai o viaţă-n margine de drum,cu capul pe genunchi, cu gându-n zare,şi să aştepţi tot ce-ai de aşteptatprecum o monastire-ntâmplătoare,să crezi că vine-ncet şi sigur cândai rouă-n ochi...şi-n suflet ai candoare!?Este frumos...dar mâine-i mai frumosde-a lungul şi de-a latul veşniciei,fiindcă poţi şi vrei şi ştii şi-au ...

!zic de mine foaie verde/ cu opinci şi cu topor dar mi-s vorbele de sete/ şi tot mor şi mor şi mor! !mai spun alţii mai zic unii/ că-s poet fără cuvânt dar mă leagănă alunii/ şi tot râd şi râd şi râd! !şi mai cred că se mai poate/ cu iubita-n ochiul stâng să mă satur de păcate/ şi să plâng să plâng să plâng! !mi se spune într-o doară/ că-s tăcerii scump şi drag pun arcuşul pe vioară/ şi nu tac nu tac nu tac! !pun cerneală pe hârtie/ cu nădejde şi răsf� ...

Mi s-a făcut de ducă la Maria –îi scriu, o strig, dar nu primesc răspuns,nu-mi zice nici măcar că nu se poate,că e, că nu-i, că (nu) e de ajuns...mă săgetează-n vis şi-n pătimire,cu ochi extatici, verzi şi amăruide dor şi depărtare, de tăcere,şi nu ştiu ce să fac...şi nu ştiu cuisă spun că (fără ea) umblu pe drumuri,nu mai am steauă, sunt al nimănui! Mă pregătesc...plec mâine, dimineaţă,nu am decât o traistă şi un băţ,mă duc să-nvăţ cum minte-nchipui ...