1 Decembrie 1918, numele falnic al sărbătorii de astăzi, a fost dat de edilii a numeroase localităţi unor străzi, drept omagiu datei devenite simbol al devenirii poporului român unit şi modern. O parte a uneia dintre cele mai importante axe rutiere a Galaţiului, are, şi ea, denumirea-simbol. O zonă cenuşie, fără simboluri istorice şi pozitive, marcată mai degrabă de episoade de tristă amintire.
Începe la General şi se termină în Micro 40, reprezenzând o parte importantă a unei axe rutiere extrem de aglomerate, care străbate cartiere de blocuri cenuşii, ridicate spre sfâşitul anilor 70. Pe vremuri se numea Silozului, dar cum numele industriale au căzut în desuetudine în epoca post-decembristă, nemaifiind de bon-ton, a primit o falnică denumire istorică, punct de răscruce în istoria poporului român: 1 Decembrie 1918.
Strada care, simbolic, sărbătoreşte astăzi Centenarul, nu are însă nimic din strălucirea evenimentului. Străzi ciuruite şi denivelate, trotuare cu gropi şi care duc dorul asfaltului, peticele de vegetaţie cu pretenţii de spaţii verzi care nu îşi merită nicidecum numele, garduri mâncate de rugină, aglomeraţie de maşini, toate străbătute de "centenara" linie de tramvai, simbol al unor vremuri vechi şi deloc plăcute pentru a fi amintite.
O denumire şi atât
Poate singura parte bună a arterei este faptul că le oferă gălăţenilor care locuiesc aici cam tot ce au nevoie, strada fiind un lanţ comercial nesfârşit, şi pe o parte, şi pe alta. Pe 1 Decembrie 1918 sunt de toate. De la covrigării la frizerii şi saloane de înfrumuseţare şi bronzat, cabinete medicale, magazine de confecţii, marochinărie, case de schimb valutar, săli de jocuri, amaneturi, fast-fooduri, mobilă, instalaţii, aici găseşti orice. Lipite una de alta, la parterele blocurilor, prăvăliile, închipuite fiecare după gustul mai mult sau mai puţin bun al proprietarilor, accentuează impresia de bazar şi sufocă ochiul.
Istorie? Identitate? Mai puţin. Cu excepţia zonei cunoscute sub denumirea de Maşniţă, botezată după Gheorghe Maşnetz, un faimos gestionar din epoca comunisă care avea în grijă magazinul alimentar de la intersecţia străzii Tecuci cu actuala 1 Decembrie 1918. Sau a celei de la "Două Babe", denumire legată de o tragică întâmplare petrecută la începutul anilor 80 şi rămasă întipărită adânc în istoria oraşului şi a cartierului. Pe locul unde acum sunt blocuri, într-o casă de pe strada Gladiolelor, actuală Călugăreni, au fost găsite trupurile măcelărite a două femei, mamă şi fiică. Ambele în vârstă, fuseseră torturate şi ucise cu sadism de un tânăr de 26 de ani, care a fost ulterior condamnat la puşcărie pe viaţă. Sau a celei de la fostul amanet "Romero", de lângă Liceul Metalurgic, unde la trei decenii de la crima de la două babe, un alt episod sângeros îngrozea Galaţiul, odată cu uciderea cu sadism a casierei Mirela Streşnă, o tânără însărcinată, hăcuită cu bestialitate de un tânăr de 18 ani, fiu de fost poliţist. Momente care nu fac cinste zonei, dar care au marcat-o şi o marchează mai mult în conştiinţa oamenilor decât denumirea oficială, inscripţionată pe cele câteva (prea puţine) indicatoare.
"Aşa scrie în buletin, 1 Decembrie 1918. O folosim când trebuie să ne dăm adresa, altfel noi, oamenii care locuim aici, avem alte puncte de reper. De altfel, cred că toţi gălăţenii se orientează mai uşor dacă le spui de exemplu că stai la Maşniţă, sau la Liceul 3, sau colţ cu Vlaicu. Oricum, dacă i-ar fi păsat cuiva de numele străzii şi de cum arată, s-ar fi făcut ceva pe aici. Din păcate, am fost uitaţi. Şi noi, şi strada. Uitaţi-vă cum arată. Vedeţi ceva festiv?", ne spune domnul Gheorghe (73 ani), un gălăţean care locuieşte pe strada cu nume de Centenar de mai bine de 30 de ani.
Şi are dreptate. În afara steagurilor montate de Primărie pe sâlpi, la fel ca în tot oraşul, şi a luminiţelor de Crăciun, la fel amplasate ca pe toate străzile mari ale urbei, pe 1 Decembrie nu găseşti nimic festiv, pentru că respiră tristeţe. Oamenii sunt grăbiţi, cu capul în pământ, alergând de colo-colo cu treburi. Extrem de puţini şi-au pus la fereastra balconului un steguleţ cât de mic. Ei ştiu deja că pe strada lor nu este nici astăzi, de 1 Decembrie, vreo sărbătoare. Pentru festivităţi, probabil vor merge în Centru sau vor privi la televizor.
Se coace un proiect
Sau ar putea, în cazul în care nu sunt foarte pasionaţi de ce se întâmplă de Ziua Naţională, să viseze la planul municipalităţii de a resuscita strada, aşa cum se promite într-un poiect relansat în vara acestui an. În toiul verii anului centenar, municipalitatea a anunţat că pune la bătaie peste 21,5 milioane de euro pentru reabilitarea axei rutiere cuprinsă între Inelul de Rocadă şi bulevardul Milcov. Peste 2,5 kilometri de stradă, din care aproximativ jumătate este reprezentată de 1 Decembrie 1918, ar urma să suporte reabilitarea infrastructurii rutiere, locuri de parcare noi, reamenajarea trotuarelor şi piste pentru biciclete. Calea de rulare a tramvaielor ar urma să fie modernizată şi ea. În proiect sunt prevăzute şi înlocuirea reţelelor cu durata de viaţă expirată, modernizarea sistemului de iluminat, canalizaţie subterană pentru introducerea în subteran a reţelelor aeriene (fibra optică, telefonie, tv), modernizarea spaţiilor verzi existente şi montare de mobilier stradal nou. Toate acestea ar trebui finalizate în cel mult doi ani de la demararea lucrărilor, dar, deocamdată, întregul proiect este în faza de proceduri administrative.
