Intrarea în Galaţi dinspre Vânători arată mai degrabă ca o ieşire. Exact ca EXIT-urile alea din hipermarketuri, spre care te îndrumă nişte săgeţi-şablon şi pentru al căror design nu şi-a bătut nimeni capul. Important e să-şi facă treaba, adică să fie nişte uşi pe care să poţi ieşi în caz de... ceva. Cam aşa e şi cu Bariera Traian.
Întotdeauna, intrările sunt cele care ţin afişul. Acolo sunt baloanele şi artificiile, acolo sunt afişele mari care te îmbie să... orice, acolo sunt zâmbetele, invitaţiile şi promoţiile. Ieşirile există pentru că aşa trebuie, pentru că aşa a zis ISU şi pentru că evacuarea trebuie să se facă şi ea pe undeva. Bariera Traian, din păcate, se încadrează în acest tipar. La fel ca drumul de intrare dinspre Giurgiuleşti, şi acesta, care vine dinspre Vânători, este tratat ca o rudă săracă. Când intri în municipiul Galaţi prin Bariera Traian, niciun semn de bun-venit nu te întâmpină, niciun sigiliu, nicio siglă, nimic. La drept vorbind, şi ieşirea e la fel de cenuşie, fără tam-tam: un giratoriu, o trecere de pietoni şi pa şi pusi!
Ciorile de pe strada Privighetorii
Zona dintre strada Traian şi Lacul Brateş este dezolantă. Nimic nu îţi arată că eşti în oraş. Mai zăreşti nişte vile sau construcţii elegante, dar ele se pierd printre casele vechi de zeci de ani, cu tabla ruginită, cu garduri îndoite. Pe unele străduţe, asfaltul este perfect, de parcă abia ar fi fost turnat, în timp ce alte unghere ale cartierului nu se bucură nici măcar de o mână de zgură, ci de aceleaşi străzi de pământ, înguste şi pline de gropi. Un caz aparte îl constituie strada Privighetorii. Este asfaltată, cu trotuare şi borduri noi, dar ea se termină brusc, în câmp, spre nicăieri. Nimic nu te avertizează că ieşi din oraş, pur şi simplu asfaltul se termină şi te trezeşti în câmp, unde dai nas în nas cu o mare de gunoaie aruncate în jurul unui panou al Primăriei municipiului Galaţi pe care scrie „Interzis depozitarea/abandonarea deşeurilor” şi că zona e monitorizată video. La ce am văzut noi acolo, singurele fiinţe care „monitorizează” zona sunt ciorile şi câinii vagabonzi care caută de mâncare.
Ştefan cel Mare şi... lung
De regulă, în bancurile cu oştenii lui Ştefan cel Mare care sunt chemaţi la luptă cu turcii, aceştia au nevoie de cai. Acum, lui Ştefan cel Mare însuşi, mai bine spus străzii cu acest nume din cartierul din nordul oraşului, i-ar trebui nişte „zebre”.
Modernizarea axei rutiere care leagă Inelul de Rocadă de Bariera Traian a fost prinsă în program de edilii Galaţiului şi va fi făcută pe fonduri europene. Însă lucrarea este de lungă durată şi va produce un deranj foarte mare pentru maşini, pietoni şi mijloacele de transport în comun. Până atunci însă, Bariera Traian este aşteptarea investiţiilor care să-i aducă schimbarea la faţă.
Un prim pas a fost făcut acum câţiva ani prin punerea la pământ a chioşcurilor construite pe trotuare şi construirea unei parcări nou-bouţe, încăpătoare. Chioşcarilor li s-a promis de către vechile administraţii o galerie comercială amenajată în care să-şi continue afacerile, lucru care, după ştiinţa noastră, nu s-a mai întâmplat. Iar parcarea a devenit staţie pentru autobuzele Transurb şi loc de aşteptare pentru taxiuri şi microbuze. Ce-i drept, mai vezi din loc în loc şi câte o maşină parcată. A mai fost refăcut şi giratoriul de la intrarea în oraş, dar cu o singură floare nu se face primăvară.
Strada Ştefan cel Mare, foarte circulată de cei care locuiesc în cartierul de lux apărut la marginea oraşului, are mare nevoie de lucrări, deşi linia de tramvai este încă funcţională. Dincolo de cimitir, spre Lacul Vânători, gropile de pe carosabil sunt la ele acasă.
De la Spitalul de Boli Infecţioase şi până la Cimitirul israelit nu am văzut nici măcar o singură trecere de pietoni, în condiţiile în care zona este destul de circulată. Oamenii care trec pe aici, pe lângă faptul că se chinuie să meargă pe trotuarele rupte, pline de gropi sau ocupate de maşinile parcate, sunt obligaţi să traverseze la întâmplare, pe unde apucă, punându-şi viaţa în pericol.
La sat, cu buletin urban
Fie că vorbim de cartierul Traian Nord, zona rezidenţială plină de vile din nordul oraşului, fie că ne referim la zona dinspre Brateş a cartierului, nu putem să nu remarcăm faptul că unele străzi sunt mai proaste ca la sat. Sunt uliţe pe care asfaltul n-a ajuns, cum n-a ajuns nici canalizarea, astfel că singura legătură a locuitorilor de acolo cu oraşul este că pe buletin le scrie „municipiul Galaţi”. Asta şi impozitele pe care, ca orice gălăţean, le plătesc şi ei în fiecare an, aşteptând ca o parte dintre ei să li se întoarcă sub formă de investiţii care să schimbe ceva la faţa cartierului. Deocamdată, au aşteptat degeaba. Unele străzi, dacă le putem spune aşa, sunt de pământ, altele acoperite cu pietriş, mai e şi piatră cubică pe ici, pe colo, iar alte străzi sunt pur şi simplu prea înguste. Dacă intră vreo autospecială acolo, Dumnezeu cu mila, nu are cum să mai întoarcă, iar la curbe e la fel de greu, din moment ce sunt străduţe unde şi maşinile mici trebuie să facă mai multe manevre pentru a vira.
Departe de orice piaţă
Desfiinţarea chioşcurilor din Bariera Traian a accentuat un mare neajuns pe care îl au locuitorii din zonă: nu există în apropiere niciun supermarket, nicio piaţă unde să meargă la cumpărături. Mai există un magazinaş de cartier în zonă, mai e şi o brutărie, dar dacă vrei verdeţuri, ouă, lapte sau carne, de exemplu, nu ai de unde să iei. Singurul loc de shopping mai apropiat este Metro, dar ca să intri acolo îţi trebuie legitimaţie şi nu toţi au aşa ceva.
Şi încă o problemă. Modul în care se parchează pe banda unu a drumului spre Vânători aglomerează de multe ori traficul din zonă. Eşti obligat să circuli pe o singură bandă, trecând pe lângă maşinile pe care fiecare şi le-a parcat pe unde a vrut, de regulă, în faţa casei.
Utilajul-fantomă
Utilajul din imagine a cunoscut, fără îndoială, şi zile mai bune. Acum zace părăsit, la o margine de drum, în apropiere de Brateş, încovoiat parcă de vreme şi, mai ales de vremuri. Poate îl aşteaptă şi zile mai bune, ne spunem văzând camuflajul din crengi şi frunze, care-l fereşte de ochii iscoditori ai lumii ori, cine ştie, de mâinile degrabă apucătoare ale hoţilor de fier vechi. La cum arată, poate că mai ieftin ar fi să cumperi unul nou, decât să-l repari pe acesta. E doar o părere...
Pe 9 ianuarie, vă aşteptăm la Parfumul Teilor
Întâlnirile săptămânale ale „Vieţii libere” cu cititorii din diversele cartiere ale Galaţiului se opresc timp de două săptămâni, pe perioada Sărbătorilor. Astfel că următoarea întâlnire va avea loc pe 9 ianuarie, la noi „acasă”, când îi aşteptăm, la chioşcul nostru din faţa sediului ziarului, pe locuitorii din zona Parfumul Teilor, ca să ne spună nemulţumirile lor, precum şi sugestiile pentru autorităţi referitoare la înfrumuseţarea cartierului. Cine nu poate veni la întâlnirea noastră cu cititorii ne poate transmite problemele cu care se confruntă şi pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
