Ea stă cu mine... unde va să fie (despre undeva)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Ea stă cu mine... tocmai când s-aude

(atunci) numărătoarea cum se vede...!...

Încep de unde... (numărând cu sete)...

şi până unde... (toate-s reci şi crude)...!

Sunt undeva... sunt unde va să fie

ce-o să rămână după numărare...!...

Ea stă cu mine, freamătă şi n-are

cifre să-mi dea (din cifrul ei) şi mie!

Număr frumos şi mult, până la zece...

zic zero... şi mă uit cum şi cât scade...

apoi mă pierd (puţin) printre monade...!

Spun unu... (singur)... şi ea dă să plece!

O rog să stea... (îi zic despre răbdare)...

zic doi, trei, patru... (tremură şi tace...

mai stă... mai dă din câtele-i mijloace)!...

Zic cinci, zic şase... (spune că o doare)!

O doare-apropierea celui unde

va fi să fie doar ce-o rămână

din cea numărătoare tocmai până

la şapte, şi-opt, şi nouă... (şi la frunte)...!

Zic zece... (fără sete)...!... Nu-i săracă,

zice că zece (pururi) nu există,

îmi dă cât vreau (din cifru)... e o tristă...!

Şi număr invers... dar ea nu mai pleacă!

(Din colecţia „Poezii rămase tablou”)

Citit 8211 ori Ultima modificare Vineri, 24 Aprilie 2020 16:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.