(!) somn de oglinzi uitate pe clavir
chiar la ultimul concert pentru două şi o singurătate –
şi numai poezie, şi numai poezie,
şi numai fără de care nu se poate (!)
(!) somn pentru era odată ca niciodată
o vioară care nu m-a lăsat s-o des/cânt –
vioara semăna cu o lebădă nevertebrată,
eu semănam cu stradivarius din când în când (!)
(!) somn pentru ce-i frumos şi poate ajunge la mine
măcar cât durează o clipă în oglindă
fiindcă spaţiul a mâncat tot timpul
şi nu mai are când/cine să (mai) mintă (!)
(!) sumă de cvarte şi cvinte şi octave
alunecă în somn, însă două sunt împreună
până când – încă o dată – odată ca niciodată
va umple şi singurătatea şi oglinda cu noapte bună (!)
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
