Intrăm în aceeaşi oglindă
şi în aceeaşi secundă şi în acelaşi gând şi în acelaşi vis:
oglindă care niciodată nu poate să mintă,
secundă în care niciodată nu-i închis,
gând pentru care păstrăm numai înţelegere şi candoare,
vis în care încăpem împreună
şi fără să nu credem că fiecare-i împărţit la fiecare,
departe de furtună
şi cât mai aproape de Sfânta Treime,
fără de care nu se poate
nici lungime, nici lăţime, nici înălţime şi nici adâncime,
fără de care nicicând nu există echilibrul acestora toate!
Intrăm în aceeaşi oglindă,
adică în aceeaşi ne/cruţătoare şi ne/cunoscută eternitate!
