De peste 20 de ani, antrenorii Agripina şi Paul Gâlea alcătuiesc un cuplu de performanţă atât în sala de gimnastică şi în competiţii, cât şi în viaţa personală. La anul, căsnicia lor va fi medaliată cu argint pentru aniversarea unui sfert de veac împreună. Gimnastica le datorează campioane precum Ana Porgras, Mădălina Guţu, Lucica Mereuţă, Mădălina Tănase, Lili Bălan sau Adriana Vlad. De aceea, pentru noi, Agripina şi Paul Gâlea sunt „Belu şi Bitang” de Galaţi. A şi existat o vreme în care relaţia lor era cu totul alta: elevă şi antrenor. Fiul lor, Tiberiu, e student la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, se descurcă excelent în gimnastică, dar visează fotbal sau hochei.
„Mi-a fost elevă”
Aşa spune zâmbind antrenorul Paul Gâlea privindu-şi soţia în timp ce lucrează cu o gimnastă la sol. Abia absolvise Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, avea 23 de ani şi, cu toate că ar fi fost centre sportive mai importante în ţară, a preferat să vină acasă, la Galaţi. Agripina era elevă în clasa a X-a, făcea gimnastică la lotul olimpic de la Oneşti cu Béla şi Márta Károlyi. Dorinţa de a fi antrenoare i s-a împlinit câţiva ani mai târziu când, după absolvirea Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport şi câţiva ani de profesorat la o şcoală, a făcut un cuplu profesional cu Paul Gâlea, la propunerea lui Marian Adrian, cel pe care îl consideră iniţiatorul gimnasticii la Galaţi. Au lucrat împreună, s-au apropiat, şi în final au ajuns un cuplu şi în viaţa privată. Având în vedere câte familii există în acest domeniu, se poate spune că gimnastica e un sport dur, dar de familie. „Lucrăm împreună mai ales la grupele avansate şi de performanţă. Eu mă ocup de partea tehnică, acrobatică, sărituri, ea de partea artistică, bârnă, de compoziţie sol pentru că nu mai avem balerini sau coregrafi. Antrenoarea face şi pe DJ-ul, mixează fragmente muzicale pentru sol”, spune Paul Gâlea.
Amintiri
Cea mai frumoasă amintire din viaţa de gimnastă a Agripinei Gâlea este concursul internaţional de la Galaţi, cu gimnaste din Cehia şi Bulgaria. A avut un rezultat deosebit cu echipa, dar şi personal: a ieşit vicecampioană la individual compus. La ultimul aparat, la bârnă, şi-a fracturat piciorul şi s-a dus la banchet, seara, cu ghipsul. Favoritele ei erau săriturile. Din cariera de antrenoare cea mai frumoasă amintire este prima competiţie la care a participat, în urma căreia a câştigat locul al III-lea pe echipe şi a avut o campioană la sărituri, pe Amalia Iftinca.
„Sala te acaparează”
La uşa sălii de gimnastică antrenorii lasă toate problemele, toate greutăţile de familie, pentru că îi acaparează munca. Agripina Gâlea arată cu cel puţin zece ani mai puţin decât vârsta din buletin şi execută cu graţie şi acurateţe elemente artistice şi tehnice. O face atât pentru grupele de începători, cât şi pentru propria bucurie: „Simt nevoia să mă mai dau peste cap, o răsturnare, un sprijin la paralele, o roată, un stând pe mâini... le fac din instinct, asta nu se uită”, ne mărturiseşte.
„Să plecăm? Nu-i de noi”
Propuneri să plece să antreneze peste hotare, în condiţii decente (nu ca acum în frig, pe aparate vechi de zeci de ani, cu buretele măcinat), au fost, dar le-au refuzat. „Nu e de mine. Nu e în firea mea şi nu aş pleca niciodată! Oricât mi s-ar oferi”, spune Agripina Gâlea. „Gimnastica gălăţeană a dominat competiţiile naţionale, dar ulterior celelalte secţii s-au ridicat: Oneşti, Bacău, Focşani, Bucureşti. La ei s-a investit şi au progresat. La noi... nimic! Am o groază de prieteni în Germania, Canada, dar nu aş putea să plec. Şi în cantonament – pe vremea când încă mai aveam aşa ceva - mi se făcea dor de casă”, spune Paul Gâlea.
Fiul soţilor Gâlea, Tiberiu, este student la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi pasionat de hochei şi fotbal. Se pricepe la gimnastică, şi-a ajutat părinţii în competiţii, s-a implicat şi în pregătirea gimnastelor din generaţia Anei Progras, le-a ajutat la teme, la engleză, le-a făcut muzica pentru competiţii, dar părinţii nu-şi doresc ca viitorul lui să fie legat de gimnastică. „Singura meserie rentabilă e fotbalul, care îţi asigură un trai decent. Dacă ar fi să o iau de la capăt, n-aş mai lucra în învăţământ. Noi am învăţat că nu se schimbă regulile în timpul jocului, dar ne-au luat 50 la sută din salariu şi nu e frumos mai ales când ai şi rezultate. Am Meritul Sportiv Clasa a II- a dat de Băsescu, am diplome de la Inspectorat, Direcţia Judeţeană, dar nu trăim cu diplome. Am 38 de ani de învăţământ, gradaţie de merit şi nu iau nici 2.000 de lei. Nu mă plâng, sunt alţii în situaţie mai proastă decât noi. Mi-aş sfătui fiul să plece, dar e sentimental, are gena noastră de a nu pleca...”, spune tatăl.
Bârnă sau acrobatică
I-am întrebat pe soţii Gâlea cu ce exerciţiu sau aparat din gimnastică ar asocia căsnicia. Agripina Gâlea: „Bârna. Totul ţine de echilibru. Sunt dezechilibrări, cazi, te urci, cazi, te urci până când devine stereotip dinamic. Şi în căsnicie mai lasă unul, mai lasă altul, sunt suişuri şi coborâşuri, dar mai laşi de la tine, altfel nu se poate”.
