Înjurături ca la uşa cortului şi un flux necontenit de oameni. Acestea sunt primele lucruri de care se lovesc cei care trec prin Piaţa Energiei, în intersecţia de la General. Barurile din zonă sunt pline încă de la primele ore ale dimineţii, lucru care te duce cu gândul la faptul că acolo ori nu doarme nimeni, ori consumatorii vin în ture.
Oriunde te uiţi, vezi mişcare, indiferent de ora la care ajungi în cartier. Fie că e vorba de maşini, autobuze, tramvaie, maxi-taxiuri, biciclişti, câini cu stăpân ori fără sau simpli pietoni, cei care locuiesc în Piaţa Energiei sau au drum pe acolo se pregătesc de o nouă zi într-un cartier care nu s-a schimbat cu nimic de mulţi ani.
În Piaţa Energiei, oamenii se plâng de aceleaşi lucruri ca restul gălăţenilor: se face slalom printre gropile din trotuar, locurile de parcare sunt din ce în ce mai puţine, iar numărul maşinilor este în continuă creştere, trotuarele de pe străduţele din spatele blocurilor sunt înguste, iar rădăcinile copacilor plantaţi pe margine au început să iasă la suprafaţă, câinii fără stăpân scotocesc prin gunoaie, în timp ce mizeria provocată de animalele cu stăpân nu este amendată de nimeni.
Oricum ar fi, cartierul are probleme, iar oamenii nu mai speră la vreo schimbare. „Ce să se mai schimbe? Ne plângem an de an de aceleaşi probleme şi nu ne bagă nimeni în seamă. În campania electorală se interesează toţi, fac promisiuni, spun că vor asfalta, că vor face nu ştiu ce lucruri, iar când se văd în funcţii uită de oamenii care i-au votat. De s-ar face o lege prin care aleşii să poată fi înlăturaţi din funcţie când nu îşi fac treaba, altfel ar sta lucrurile. Până atunci, toată lumea se bate la ciolanul puterii”, ne-a spus Ion Mateiu, un gălăţean care locuieşte în cartier de mai bine de 30 de ani.
Încă de la coborârea în una din staţiile cartierului, eşti lovit de diversitate. În faţa chioşcului de ziare al „Vieţii libere”, unde i-am aşteptat pe cei din zonă să ne spună problemele cu care se confruntă, sunt înşirate un magazin de haine, un bar, un magazin, o covrigărie, un cazino şi un alt bar. Situaţia nu se schimbă nici pe partea cealaltă, în dreptul autogării improvizate fiind tot un bar, un supermarket şi mai multe magazine de haine. Fie că au nevoie de medicamente, biscuiţi, pantofi, telefoane, ceasuri, maşini de spălat, tigăi sau mâncare la minut, cei care vin în zona General le găsesc pe toate. Dacă nu am şti mai bine, am putea spune că suntem într-un bazar turcesc, din care lipsesc doar vânzătorii stradali care să te ademenească cu produsele lor, care mai de care mai strălucitoare.
Cine se face vinovat de problemele cartierului?
Cartierul este plin de viaţă, însă suferă la capitolul educaţie, aşa cum ne-au spus cei cu care am stat de vorbă. Unul dintre aceştia este Romeo Mihalache, un cetăţean în vârstă de 68 de ani. Cu vocea stinsă, omul a început prin a ne spune că principala problemă a cartierului pleacă de la lipsa de educaţie. "Ne place să spunem mereu că tinerii sunt teribilişti, că fac gălăgie, că se bat, că vorbesc urât şi alte astfel de lucruri. Dar de ce nu ne uităm la adevăraţii vinovaţi, adică părinţii acestora? Când un copil stă până la 4 dimineaţa în faţa blocului, făcând gălăgie, e de vină şi părintele care îi permite. Limbajul urât, aruncatul gunoiului pe stradă, făcutul nevoilor prin tronsoane, astea tot de la părinţi se învaţă. Copiii nu învaţă ce le spui, învaţă ce le arăţi. Aşa că, atunci când părinţii se poartă necuviincios, ce pretenţii să mai avem de la tineri? Dar ne-am obişnuit să punem totul în cârca lor", ne-a spus omul.
Printre vinovaţi, oamenii spun că se numără şi autorităţile locale. "Nu are nimeni niciun interes pentru bunăstarea oraşului. De asta nici nu se rezolvă nimic. Alegem un primar pentru că ne promite că face ceva, dar în consiliul local nu are parte de majoritate, aşa că nu poate face nimic. Apoi, la următoarele alegeri, vine cineva din opoziţie şi ne promite marea cu sarea, spunând că primarul vechi e de vină pentru tot. Dar nu e deloc aşa. Oamenii cred că primarul e Mesia, dar el nu face mai nimic, în afară de a propune. Consilierii sunt cei care votează dacă se face ceva sau nu. Dar, ne merităm soarta, oricum, pentru că îi alegem pe aceiaşi oameni de 25 de ani", ne-a spus Ion Mateiu.
Până la rezolvarea problemelor din cartier, oamenii nu pot decât să aştepte şi să încerce să se adapteze la noile provocări ale cartierului. "În fiecare zi apare câte o groapă nouă, câte o creangă căzută din copac, ceva. Dar, ce să facem? Gropile le mai astupăm noi cu nisip şi pietriş, dar vă daţi seama că nu e normal aşa ceva. Ar trebui o reabilitare masivă a cartierului. Poate în 2016, că e an electoral", ne mai spune un cetăţean, râzând.
"Tot despre lipsă de educaţie se poate vorbi şi în cazul câinilor fără stăpân. Dacă noi, oamenii, nu i-am abandona în stradă, ei nu ar fi maidanezi. Ok, îi sterilizăm, sunt de acord cu asta, dar nu se poate să trăim cu ei pe străzi. În oraşele civilizate există adăposturi, câinii sunt înregistraţi, există şi o poliţie a animalelor, cu multă autoritate. Mă tem că la noi ar fi luaţi în derâdere astfel de agenţi. Cum să vină cineva să îţi bată în uşă şi să spună că îţi dă amendă pentru că ai abandonat căţelul în gară? La noi e problemă de mentalitate. Vrem civilizaţie şi legi stricte, dar nu vrem să ni se aplice nouă, ci altora. Vecinului, dacă se poate", ne-a mai spus Romeo Mihalache.
Aşadar, cine se face vinovat de probleme cartierului? Poate fi aruncată pisica doar în curtea Primăriei sau au şi locuitorii o parte de vină? Dacă e să observăm cu atenţie cartierul, vedem că sunt şi lucruri pozitive, printre care prezenţa muncitorilor de la Ecosal, care nu lasă coşurile stradale de gunoi să dea pe afară. Însă, asta se întâmplă la stradă, pentru că în spatele blocurilor sunt containere pline-ochi şi spaţii verzi pline de PET-uri şi ambalaje, aruncate de cei care au chiulit, cel mai probabil, la lecţiile de ecologie şi îngrijire a mediului înconjurător.
Leagăne ruginite şi bănci scorojite
Dacă la stradă sunt doar câteva băncuţe pe care îşi pot odihni picioarele trecătorii, în spatele blocurilor sunt câteva părculeţe unde cei mici se pot juca în voie. Cel puţin, aşa ar trebui, dar mobilierul şi obiectele cu care se pot juca acolo nu mai sunt în cea mai bună stare. Lanţurile leagănelor sunt pline de rugină şi ameninţă să se rupă oricând, balansoarele scârţâie, iar căluţii cu arc sunt înconjuraţi de ierburi înalte de jumătate de metru. Iar cu ameninţarea căpuşelor în vigoare, părinţii sunt reticenţi să îşi lase copiii singuri în astfel de zone. Pe alei creşte iarba, în timp ce în unele locuri se poate vedea şi câte un transformator electric pus în mijlocul parcului, fix în zona de acţiune a copiilor. Nici toboganele nu sunt într-o stare mai bună, plasticul din care sunt făcute deteriorându-se cu timpul.
În ceea ce priveşte băncile, lemnul acestora este scorojit, iar unele dintre ele pot fi adevărate capcane pentru hainele subţiri, care se agaţă uşor. Cu toate astea, în parcurile cartierului sunt copii. Zburdalnici, cu biciclete sau role, cu părinţi, bunici sau fraţi, aceştia se bucură de micile plăceri ale vieţii, precum stropitul de la ţâşnitoare, jucatul în groapa cu nisip sau un joc de-a „prinselea” pe aleile parcurilor.
"Decât deloc, e bine şi-atât. Sigur, ne-am dori mai mult, dar asta este. Înainte era mai rău, că trebuia să mergem până la Ultimul Leu sau în Grădina Publică. Acum, de bine, de rău, copiii se pot relaxa aproape de casă şi noi îi putem supraveghea şi de la balcon", ne-a spus o tânără mămică.
