Moto: "au fugit câinii din lanţuri,/ toamna s-a-ngropat de vie,/
sfântul tremură-n biserici,/ ninge în autobuz.../
pe maidanul cu gunoaie/ a murit o jucărie,/
câinii mi-au mâncat bocancii.../ şi tu încă n-ai ajuns"
(Yolanda Kremene)
Cântam la mierlă, şi cântam la turturică,
şi la cinteză... (ce frumos şi mult cântam!)...
şi tu (departe, într-o casă foarte mică)
tot aşteptai şi tot visai să vin la geam
măcar o dată... şi să-ţi cânt din păsări rare,
din păsări dese, lire, drepte, strâmbe, lungi...
şi să le dai (de cuib, de cer) la fiecare...
şi mie-un pic de-acum (mai repede) atunci!
Pleca pădurea să se laude cu mine,
umbla prin codri să se afle cum că ea
(când va să am zile şi nopţi foarte puţine)
la geamul tău va să alerge să te ia
şi să rămâi în locul meu... (cine să cânte
la păsări triste, singuratice şi reci?!)...
a fost odat-un corb cu aripile frânte...
este şi azi, dar vrea să tacă-n veci de veci!
