La deal, mai sus, acolo, spre ochi... (fără drept de apel)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Aud şi văd... sunt gata (de-acum) acestea toate...

(şi cele n-întuneric, şi cele luminate)...

de pleci, să iei lumina s-o duci la început,

pe marginea iubirii şi-a primului sărut!

 

Şi e păcat de-a pururi s-o laşi în singurare,

aici... (şi fără cruce, şi fără lumânare)...

cui să-i mai bată-n iris şi-n noapte şi-n fereşti,

şi ce să-mi mai arate (de-acum) dacă nu eşti?!

 

Plecarea ta o smulge din rost şi din viteză...

(unii pândesc s-o ţină în cuşcă şi în lesă)...

ci ea doar pentru tine a stat pe-acest rotund...

ce să mai zică-n spaţiul şi timpul muribund?!

 

Văd şi aud... se suie încet-încet pe glezne,

la deal, mai sus, acolo, spre ochi... şi pare lesne

aici să se ascundă... (ce teamă i-i că pleci!)...

de pleci, închide ochii... şi du-o altui veci!

Citit 8178 ori Ultima modificare Duminică, 03 Februarie 2013 14:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.