Doamna şi domnul Dum (despre uitare)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Strânge ograda şi o duce în grădină

să se încarce cu aromă şi parfum...

apoi, se uită peste dealuri şi zăpodii,

poate se vede dinspre-acolo doamna Dum!

N-a mai văzut-o casa lui de-o săptămână,

de când s-a dus ca să înceapă-ncoace luni...

este frumoasă doamna asta, şi înaltă

până la Dum... des/făcătorul de minuni!

Strânge grădina şi o duce în ogradă,

porneşte Luna şi-o aduce-n tei... oricum,

mai e puţin, o clipă doar, e miezul nopţii...

gata, s-aude cum începe doamna Dum!

Sigur că da, este frumoasă şi înaltă...

de s-ar putea să vină-n fiecare zi,

ar sta pe drumuri toate casele din lume

şi ar uita nemuritorul "a muri"!

Citit 7629 ori Ultima modificare Miercuri, 19 Iunie 2013 14:45

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.