Secretul se-ntâmplă în râpa cea mare,
în râpa cea mică, în visuri...şi-n urme
de păsări prin aer...şi-n gânduri rămase
acolo, s-adune, să scadă, să scurme
prin umbre uscate, prin plânsuri uscate,
prin strigătul mamei cu inimă frântă
când susul nu dă nici o clipă de ploaie...
şi tata se-ndeamnă cu cerul la trântă!
S-aude, se vede-n sub/straturi...se află
că taina aceasta-i zidită cu morţii
când mâinile lor îndreptau adâncimea
din templul iubirii, din lemnele porţii...
când mâinile lor de/scriau pe ţărână
cărări pentru cei care încă mai îmblă
prin rouă şi glod, prin memoria ierbii,
aşa...ca şi cum chiar nimic se întâmplă!
