Toată viaţa, poetul a mers cu ochii numai în pământ, îmbrăcat subţire şi desculţ printre pistiluri şi stamine... a mers de acasă până acasă, de nicăieri până nicăieri, nu cumva să-i crape obrazul şi sufletul de ruşine!   Din când în când, să-şi mai potolească singurătatea, făcea ca mierla, ca…
Dacă nu vreau, nu-nseamnă că nu ştiu să-mi cadă floarea când va fi târziu...! Dacă nu ştiu, nu-nseamnă că nu pot să pun Nimic şi Zero supra tot...!   Dacă nu ştiu, nu-nseamnă că nu vreau să scriu pe geam "i love you" şi "bau-bau"...! Dacă nu scriu, nu-nseamnă că…
Vii acolo, acum, în de/mult(uri) adânci, să mâncăm licurici şi să mergem pe brânci până-n dealul cu greieri, cu lună pe jos, ca o soră mai mare cătând făt-frumos?   Vii acolo, acum, până-n valea de-atunci, cu cel zmeu erbivor şi oleacă tălâmb, dar şi singur pe cal, şi stăpân…
A fost odată...(ca niciodată, bineînţeles)... o fată de împărat foarte mare... dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit această întâmplare! Împăratul avea grădină (şi un măr în fund, cum spun elevii de liceu)... fetei îi făcea toată noaptea curte pe drum şi pe coastă un zmeu! Un zmeu…
Aştept să vină trenul cu rochii de mireasă... mă uit la şefa gării şi cred că e frumoasă, râde încet la mine, clipeşte, parcă vrea să-mi spună hai încoace ori du-te-n calea mea! Mă uit direct în zare: nimica nu se vede, nimica nu s-aude...cu faţa la perete, o văd…

Convorbiri literare (ultimul strigăt)

Scris de Joi, 08 August 2013

Moto: "să aibă apă cine-o fi să vină în urma lui pe ultimul pogon... e vinovat şi n-are nici o vină... ion în sat e poreclit ion" (anonim folk) Din ce în ce mai singur, poetul alunecă în braţele nopţii şi se înveleşte cu manuscrise... Din ce în ce mai…
Bună dimineaţa rochiei de stambă, bună dimineaţa ghetelor pe dos, bună dimineaţa fluturei de lampă... sufletul, aseară, mi-a picat pe jos, şi-apoi, toată noaptea, l-am cătat prin lume, l-am cătat prin moarte, l-am cătat prin gând, l-am cătat prin bezna viselor postume... cred că nu mai este, astăzi, pe pământ!…
Sunt stinsul tău, eşti stinsa mea.../ doi stinşi distinşi în labirint, doi fără fir şi fără timp,/ către-nceput mărşăluind... către sfârşitul cestei morţi/ spre care-am mers şi am tot mers, dar am uitat că în/apoi/ totul e pur şi simplu şters, şi ne-am făcut că n-auzim/ cum ne cad punctele…
Spun: sărut mâna (toată noaptea) Alintare... ş-apoi să vezi prăpăd, prăpăd, prăpăd, prăpăd când te-o găsi plângând (încet) în buzunare şi-o să fugim (tocmai Acolo) să-ţi arăt cum iar porneşte încetarea fără capăt, cum încetează o sfârşire fără rost şi cum vin (iarăşi) toate cheile în lacăt şi cum dau…
Cea mai frumoasă şi cea mai iubită din sudul Moldovei de nord îmi umblă prin somn şi mă duce-n ispită la capătul lumii.. .şi-i port (în viaţa aceasta şi-n moartea aceea) cu mine cuvintele ei, să-mi ţină-n picioare şi-n pururi scânteia sub scâncetul florii de tei!   Cea mai iubită…

Halal şi Lalah (câteva iluzii)

Scris de Vineri, 02 August 2013

Halal (prin volburare de smirnă) se pogoară să-şi cuvânteze jertfa înaltă pe altar, poate aude (veşnic acelaşi) începutul blestem întru iubire, lumină şi zadar! Poate-şi întoarce ochii Lalah spre cele care-s murdare şi păgâne, curate şi adânci, uitate-n Babilonul cu hohot luciferic, amestecat cu uită, cu iartă şi cu plângi!…
Sunt paznic la muzeul figurilor de ceară... ce singure-s, ce triste-s, şi parcă-s lumânări sortite să trăiască o veşnicie stinse, zâmbind deşertăciunii şi-atâtor nepăsări, privind cum pierde vremea nimicul în mişcare şi-şi gâdilă orgoliul de-a fi trecut pe-aici, unde s-aude moartea căscând de plictiseală printre atâtea gene şi genii mari…
Am să te aştept în gară/ cu trei flori şi-o apă chioară, apă chioară şi dulceaţă/ tocmai până dimineaţă!... tu ai zis că mai spre seară/ vii la mine, domnişoară, să ne hârjonim oleacă.../ prepeleac şi prepeleacă! şi ai zis că mai spre noapte/ vii să ne jucăm cu şoapte…
Şi-am să-ţi aduc vreo câteva păcate: mere în măr şi sare în bucate, bune şi rele, spuse şi nespuse, săruturi, crini şi sarmizegetuse... şi-am să-ţi aduc şi nişte crizanteme, vreme la timp şi timp oprit la vreme, rază la cercul prăpădit... şi încă un greiere şi-un fluture să-ţi plângă atunci,…

Sărutul pâinii (despre Alintare)

Scris de Luni, 29 Iulie 2013

Şi mi te văd în lanul de cicoare, lungă şi naltă ca o Alintare de zile mari, aşa, numai duminici adânci în largul ochilor hercinici! Şi mi te văd în lanul de cucută, necunoscută ca o cunoscută splendoare-n amărui şi-nsingurare şi mult râvnită ca o vindecare! Şi mi te văd…

Cât mai am pe ochi lumină (despre alinare)

Scris de Sâmbătă, 27 Iulie 2013

alinare, alinare.../ ai la piept nu-mă-uitare, ai în ochi cea mai aleasă/ floare crizantemireasă! alinare, alinarea/ îmi usucă depărtarea, îmi vesteşte învierea.../ vezi cum vine-apropierea? vezi cât de frumoasă-i pânda/ şi ce dulce e osânda când cad frunze peste lire/ lacrimi de crizantemire? Ce splendoare, alinare.../ cum să n-am nu-te-uitare?…
Aici, acolo, unde-s, unde nu-s plus, minus, zero, semn de întâmplare... totul coboară, totul se înalţă din frumuseţea ta devastatoare! Totul ajunge fără de întors şi, fără milă, fulgeră şi doare straşnic, dar sfânt...rămâne-n veşnicie, prin frumuseţea ta devastatoare! Să fi ştiut că nu am să mai ştiu de mine-n…
Ce uscăciune, doamne...simt numai apă moartă cum urcă-n mătăciunea cea artă pentru artă, simt mierla cum se sfarmă sub cerul criminal şi cade toată-n gheare de gol extemporal! Ce uscăciune, doamne...frumoasa mea erouă cu plâns, cu însetare, cu mâinile-amândouă îşi caută eroul, şi-l strigă peste tot, dar n-o aude nimeni,…
La noapte, după ce răsare toată luna, te aştept în livada cu vişine... vreau să-ţi spun şi să vezi cum cerul nu mai are pe ce să se sprijine, cum e gata să se desprindă şi să alunece şi să cadă pe pământ, unde ai mai fost fiindcă eşti şi…

Moldova la drumul mare (moldo/pastel)

Scris de Marți, 23 Iulie 2013

Moldova iese azi la drumul mare: e gata, nu mai poate aştepta, s-a săturat de vorbe fără noimă... strigă şi cere cer Moldova mea! Toţi vin s-o vadă, fără osebire, vin cu păreri şi gânduri fel de fel... din altă lume, vechi şi fără capăt, vine paltonul cu poetu-n el!…
Ultimul somn în moldo/răsărită, cu moldo/doamna mea în moldo/vis... potop de galben şi adulmecare şi libertate... ca un geam deschis încolo şi încoace, înainte şi înapoi... aşa moldo/noroc doar doi sin/ucigaşi avură-n lume: micul Ion şi marele Van Gogh!... Sin/ucigaşi... altfel, nu se cuvine şi nu se poate... şi nici…

Grădină şi ogradă (nişte începuturi)

Scris de Sâmbătă, 20 Iulie 2013

Am fost la mama... (şade lângă tata)... mi-au spus să stau cuminte şi încet, mi-au spus că Veşnicia este gata să-nceapă steaua altui Nazareth!   Am fost la tata... (şade lângă mama)... aşteptători şi blânzi ca doi plecaţi să-nceapă alt "si vis amari, ama"... printre ne/muritori emcepătraţi!   Am fost…
(pentru doamna învăţătoare Rodica Răşcanu, La mulţi ani!) Vreau să vă spun ce nu aţi auzit niciodată: între cal şi călăreţ nu există semnul egal... calul te duce unde vrei, dar nu te întreabă părerile lui Napoleon despre incursiunile lui Hanibal! Cavaler al Veselei sau al Tristei Figuri, călăreţul ajunge…
!vino să bem o cafea împreună/ şi apoi să-ţi ghicesc în cafea: eşti o femeie cu inimă bună,/ mai bună ca inima mea! !vino să bem nişte sânge de vie/ şi apoi să cântăm printre vii: ave marie, doar ave marie.../ ce lună în ochii pustii! !vino şi spune-mi măcar…
Pagina 73 din 79