Cică nu-i bine să mori în vreme de iarnă, că-i tare greu şi pentru mort şi pentru cei care-l au. Acu', o fi el (mortul) ţeapăn, că de aia-i mort, da' să mergi ţeapăn de frig după el, nu-i aşa de simplu, nu-i la basca oricui. Da' cică nu-i bine nici în vreme de primăvară să mori, că muncile dau năvală, nu te aşteaptă să te ocupi de mortăciuni şi abia apoi să ari, să cultivi, să tai via, să aia, să ailaltă. Oare-i bine să mori când e vară? Cică nici aşa nu-i ...

Mama scrie prin grădină,/ tata scrie prin ogradă... (scriu cu sapa, cu lopata,/ scriu cu sufletul, cu gândul)... mama ştie, tata ştie/ că, odată şi odată, vine vremea de citire,/ când, visând-o şi visându-l, ca şi cum ar fi aievea,/ le rostim învăţătura: cum să ne sfădim cu Zmeul,/ cum să ne jucăm de-a dura, cum să aşteptăm Ilene/ la pârleaz şi la fântână, cum să respectăm părinţii,/ cum să ştim limba română! Mama scrie... şi descântă/ despre viaţă, d ...

Moto: "Mâine... vii la mine, Moara mea de Vânt,/ cu singurătatea înclinată blând?/ Aripile tale line s-au întins/ ca să-mi netezească ochiul meu învins!" (Iolanda Cremene) Nu mai am făină, Moara mea de Vânt... nici (în)totdeauna, nici din când în când, nu mai am răbdare, nu mai stau la rând... vreau să fac o turtă, să nu mor flămând!... Cei săraci ca mine, Moara mea de Vânt... nu au loc în ceruri, n-au nici pe pământ, nu-s primiţi în raiuri, nici în iaduri nu-s. ...

Sigur că da! Soacră-mea s-a ţinut de cuvânt! Când a spus că nu mai poate ţine decât până joi, nu m-a păcălit! A venit joia ceea... şi, gata, a murit aşa cum a promis! Pentru ea, bag samă, moartea nu-i alternativă, nu-i opţiune şi nu-i aflare în treabă... cum, de altfel, nici viaţa nu i-a fost! A ştiut, a vrut şi a putut să moară cu aleasă responsabilitate! A crezut şi a fost convinsă că sfârşitul vieţii este egal cu începutul morţii, că moartea durează doar o ...

Moto: "Bună dimineaţa, Vreme de Uitare/ dincolo de gânduri şi de calendare.../ bună dimineaţa, Vreme de Pierdut/ unde (miază)nordul face (miază)sud,/ unde (miază)sudul face (miază)nord...şi pornesc de-a pururi n-ultimul acord!" (Iolanda Cremene)   Bună fie-ţi ziua, Vreme de Umblare după primenirea apei din ulcioare printre cele multe izvorâri înalte dincoace de vremea lumii celeilalte, dincoace de timpul înlemnit în scânduri... până când (ne)Totul nu mai stă pe gânduri! ...

Nici nu-mi vine să cred ce-mi răspunde soacră-mea! N-am mai auzit şi n-am mai văzut pe nimeni, niciodată, vorbind aşa de calm şi de liniştit, mai ales când e vorba de moarte! Eu îi spun că nu merg drumurile din cauza cestei zăpezi cât copacii, o rog să mai aştepte până se face oleacă de urmă şi oleacă de pârtie, iar ea mă ascultă şi mă înţelege, dar îmi răspunde ca şi cum ar şti ce necaz înseamnă (pentru mine) să moară în toiul iernii...şi ce necaz înseamn ...

Doamna mea din valea scurtă doamna mea din valea lungă, doamna mea din valea dreaptă, doamna mea din valea strâmbă...   io-s (cu noaptea-n cap şi sigur) spre cutia cu lumină, poate o mai fi oleacă, pân-acolo (?) să-(mi) ajungă,   până când (?) vom sta-mpreună: tu...pe câmp, şi eu...pe câmpă, si(n)guri şi păziţi de-o steauă simplă, veşnică şi plină!   Doamna mea din dealul verde, doamna mea din dealul veşted, doamna mea din dealul care, doamna mea din dealul unde.. ...

Decembrie. Iarnă grea, minunată, autentică, pentru toate sufletele sărace şi bogate, pentru toate buzunarele pline şi goale. Troienele-s cât casa ta, cât casa mea, cât casa lui. Toate-s încremenite sub alb. Chiar şi ciorile-s albe de atâta ninsoare, de atâta bucurie că-i ger şi că verişorii lor, corbii, se înmulţesc în linişte şi în voie. Nu circulă nimic. Doar fumul din sobe. Doar sângele-n carotide. Drumurile-s înfundate. Şi cele care duc, şi cele care vin. Şi cele ...

Cum spuneam în "Viaţa liberă" de ieri, Ileana lasă două lacrimi pe pragul porţii...şi plecăm mai departe, spre gară, cu tot alaiul şi cu tot I/Realul din lume! Care alai? Toate cuvintele scrise şi vorbite în cincisprezece ani de aşteptare şi râvnă! Toate cuvintele văzute şi auzite printre ne/muritoare! Toate cuvintele în des/trămare până acolo unde vântul rostogoleşte norii, până acolo unde se ascund fluturii când plouă, până acolo unde fata duce atâtea coroane de ...

Încet şi în şoaptă, să nu tulburăm cuvintele vii şi cuvintele moarte din inima pădurii, mergem tocmai acolo, să ne căutăm urmele pe care le-am lăsat...sau pe care le-am uitat...!   Îţi mai aduci aminte ce noapte era... şi ce fel de întuneric era...şi ce fel de lună nu era... şi ce fel de stele nu erau... şi ce fel spuneai: sunt minunată, eşti minunat?!   Şi spuneai, şi spuneai, şi tot spuneai... chiar dacă nu te vedeam, chiar dacă nu mă vedeai, chiar dacă nimeni � ...