Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Nu ştiu de ce şi cum o fi muritceastă soprană mică, de pădure -cred c-a ucis-o vrun puşcaş viclean,cu chip de om obişnuit să fure!Stă ţeapănă şi mută pe colnic -în ochi nici o scânteie nu mai are,sufletul ei înfăşurat în tril(ultimul tril) se pierde-n depărtare!Înaltul stă oleacă din văzduh,se-nclină la pământ să priveghezeo moarte criminală, fără sens,ascunsă-n trupul cestei mici mirese!Şi păsări vin ce ...

Şi uite-aşa, din dragoste şi respect pentru fratele geamăn, Mihai a ajuns Ion şi pădurar, ca şi cum aşa a fost de când i-a cocoţat mă-sa în copacul genealogic! Şi uite-aşa mi-a fost dat să ascult cea mai stranie, însă şi cea mai frumoasă/răscolitoare poveste dintre poveştile cu Marii şi Victorii, dintre poveştile cu sfârşituri ne/fericite! Şi uite-aşa mă uit de ne/dumirit la Ion din Mihai, încât parcă tare mi-i frică nu cumva să mă cred altul decât Ionică... t ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Dă-mi sapă şi vacă,dă-mi bună dimineaţa pe deal şi pe vale,dă-mi secere şi undiţă:vreau să învăţ îndreptările matale!Dă-mi carte şi caiet,dă-mi bună ziua oriunde ne găsim pe cale,dă-mi toc şi călimară:vreau să învăţ îndreptările matale!Dă-mi ţărnă şi roabă,dă-mi bună seara şi apă de rugă-n pocale,dă-mi suflet şi minte:vreau să învăţ îndreptările matale!Dă-mi tihnă şi somn,şi zi-mi noa ...

"Negreşit, vine dimineaţa. Victoria se trezeşte, ia apă de la cişmeaua care udă inima pădurii cu grijă şi răbdare matusalemică. Dă cu apă pe faţă şi se înviorează. Apoi, cu paşi siguri şi obişnuiţi de atâta amar de vreme prin bătătură, merge să dea grăunţe la păsări, să dea drumul la vaci şi la cai şi la porci prin codru. Că nu le fură nimeni. Abia peste vreo jumate de secol începe furatul profesionist. Mă uit la ea şi-i respect hărnicia matinală. De altf ...

Nea Mihai nu mai grăieşte nimic din poveste. Parcă aşteaptă o reacţie din partea mea, mai ales că eu sunt primul care află mişcătoarea-i mărturisire. Sunt primul, cică. Şi mă întreb de ce s-o fi hotărât să-mi zică tocmai mie, un ţânc, un crud la minte, un suflet imaculat, un flăcăiaş care aşteaptă cu mare nerăbdare să meargă în prima zi de şcoală. I-o fi plăcut teribil, cred, cum  gândesc despre toamnă!? Oare-i place cum gândesc despre Maria? Fiindcă pădura ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) și mergem, şi iar mergem, şi mult ni se mai parepân-unde vrem s-ajungem, şi nu am stat, am mers –am mers fără tăgadă, n-am mers (la întâmplare)pe cale, prin idee, prin vis şi prin demers (!) (!) și mergem...nu se vede nici capătul din spate,nici capătul faţă...!...o fi de ne/ajuns?ori (n)-am plecat, dar credem cum/că acestea toateş-acele toate strânse-s în alt fel de ASCUNS? (!) ori Creierul cel Mare...(cu jururi ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) stă lângă mine, tace, cred că-i moartă –o cercetez cu ochii şi cu gândul,mă răzgândesc îndată: cred că-i vie,dă-n plâns, parcă mă roagă (şi mă ceartă)să i-l pricep (şi să i-l apăr) bându-l,să-mi fie dar, şi elixir să-mi fieaceastă jertfă...!...jertfa-i mă învaţăCUM NUMAI VIAȚA-MPARTE ALTĂ VIAȚĂ (!) (!) o cercetez...şi beau (cu-ndestulare)cel mai curat (de când pornirea lumii)trecut prin piatră. ...

Nea Mihai (era să zic nea Ion) îşi drege glasul şi începe de unde a rămas: "Cum spuneam adineaori, Ion mă ia-n Râpa Fasolei, cam la amiaza zilei dinaintea nopţii de plecare. Ajungem destul de repede, deşi nu-i grabă, iar satul Adam e aproape de astă pădure. Umbra măreţiei şi măreţia umbrei ne cuceresc şi ne cotrobăie şi ne provoacă la fleacuri şi lenevie. Afară-i August, 15 August, sărbătoare cu Maria, despre Maria. Afară-i căldură din aceea, ştii de care, da? Care ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" MĂ UIT CUM VIN ŞI MERG PE AER SFINŢIIşi n-ochii mei nu cred c-or să încapă -zic sărut mâna lor vindecătoare -ei trec, se duc să meargă şi pe apă,ei trec, se duc departe, să-mi aducăvorbă de duh, cuvânt de rugăciune -ei trec, se duc înspre frumos-răsareşi se întorc dinspre frumos-apune,aşa, cuminţi, cu minţi, încet, de parcănici n-au plecat… şi n-au cum să se-ntoarcă (!)văz duhul lor cum freamătă văzduh ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) dinspre ADÂNC, dinspre ÎNALT, dinspre IUBIREam auzit şi am crezut: e glasul tău,durerea ta - nimeni/nimic din tot nu poatefi mai frumos n-atâta valmă ş-atât rău !!!(!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne-aducăce am uitat cu-atâta preţ/dispreţ mârşav,ce am călcat cu tălpi, cu vorbe, cu şenile,ce-am dat de saţ la foc, la pulbere şi praf !!!(!) nimeni/nimic din tot nu poate să ne-nveţecum e să faci şi să des/fac ...