sunt copac în mijlocul furtunii/ şi strig plin cu păsări către cer
doamne dumnezeule mă iartă/ dacă până mâine am să pier
cred că-n noaptea asta se termină/ zilele pe care mi le-ai dat
sunt bătrân dar cuiburile-s pline/ cu-nceputuri gata de cântat
simt că mi se smulge rădăcina/ crengile cum toate mi se frâng
vântu-mi intră-n inimă şi-mi taie/ răsuflarea de salcâm nătâng
nimenea nu trece să mă vadă/ nimenea n-aude cum te rog
doamne dumnezeule fii mare/ sparge-mă şi zvârle-mă în foc
dă-mă hrană flăcării flămânde/ astfel pot să fiu şi eu folos
dar aşeaz-aceste cânturi calde/ n-alt copac mai tânăr mai frumos
poate m-oi nălţa dintr-o cenuşă/ înc-o dată drept salcâm şi demn
pân-atunci gândesc numai la tine/ toată veşnicia mea de lemn
Cerere de Iertare (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
