Moto:
"orbul trece prin toamnă/ ca şi cum ar vedea piaţa plină cu crizanteme// apoi se loveşte de marginea oraşului/ şi se întoarce zâmbind:/ asta este umbra mea,/ asta este umbra cuvintelor mele" (Iolanda Cremene)
să vii şi să stai câteodată/ la umbra cuvintelor mele
aici în această absenţă/ de loc şi de timp şi de mod
să stai cum atuncea acolo/ aproape cu ochii la stele
din care se-nfruptă neantul/ din care secundele rod
şi când ai s-auzi fremătare/ şi foşnet aşa lângă de tine
să ştii că sunt vorbele tale/ rămase acolo demult
te rog să le laşi să se-audă/ sunt rare înalte puţine
plecasem dincolo devreme/ şi n-am mai putut să le-ascult
(Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou")
