Încerc să mă vindec de tine...ş-aduc/ leacuri şi smirnă din ţări depărtate,/ şamani să-mi descânte sufletul năuc/ şi rătăcitor printre umbre de cai şi păcate!
Încerc să mă vindec de tine...şi tac,/ usuc (în cenuşă) cuvintele tale.../ vioara se-ntoarce tăcută-n copac:/ cel din care-ai cioplit-o cu mâinile goale!
Încerc să mă vindec de tine...şi sap/ la rădăcina cuvântului care poartă/ numele tău, poate-mi intră în cap/ că timpu-i pierdut şi că vremea e moartă!
Încerc să mă vindec de tine...şi trec/ fără să mă uit la geamul după care/ mă aştepţi şi-mi scrii poezii despre înec/ în fermecăturile tale nemuritoare!
Încerc să mă vindec de tine...şi port/ o cruce foarte simplă şi frumoasă,/ cioplită şi scrisă când credeam că sunt mort,/ când ştiam că nu vrei şi nu-ţi pasă!
Încerc să mă vindec de tine...şi plâng,/ dar lacrima-mi ţine dorul pe cale,/ şi un ochi spre înalt, şi un ochi spre adânc,/ să nu mi te pierd printre al, a, ai, ale!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” TERAPIE INTENSIVĂ (nicio șansă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL! FIINDCĂ (...ar putea fi ultima) SIGUR CĂ DA! EA ESTE!
Mai multe din această categorie:
