vreau să te văd... şi nu pot să te văd -/ nişte cuvinte negre nu mă lasă -/ sunt singur, singur, umblu mult şi-ncet,/ prin gând, prin vis, prin suflet şi prin casă
mă uit pe geam, aşa, din când în când -/ poate treci tu, întâmplător, pe stradă,/ şi te opreşti cât ţine un surâs -/ dar nimenea nu poate să mă vadă
mă uit în sus, la fel - vreau să-nţeleg/ distanţa clară dintre rău şi bine -/ adun şi scad, împart, despart - văd cum/ tavanul se apropie de mine/ şi mă îndeamnă să mă uit în jos,/ spre început, în/spre copilărie,/ când unde tot/tot/tot era deschis -/ minună/mie şi minună/ţie
mă uit în jos, mă uit... şi văd tot/tot/ ce n-am uitat, dar am lăsat departe -/ podeaua se ridică-nspre tavan,/ s-apropie cum filele-ntr-o carte/ şi mă închid în sanctitatea lor -/ poate-o ceti-o cineva, vreodată -/ vreau să te văd... şi nu pot să te văd.../ şi nimenea nu poate să mă vadă
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" TOT [psalmul cuvântului închis] Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
