Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Ş-astă dimineaţă fie-ţi bună, doamnă
dinspre răsăritul cel mai răsărit
dintre răsărituri înmuiate-n toamnă
crizantemireasă până la sfârşit!
Astă dimineaţă trece mai degrabă
decât cea de mâine, trece mai târziu
decât ieri... şi-mi spune c-a văzut o roabă
lăcrămând la geamul timpului pustiu!
Roaba cea blajină - roaba cea Mămucă
din eternitatea altor dimineţi,
când scria cu plugul şi ziceai că-i plugă
prin zăpodii calme... să citeşti, să-nveţi!
O să vină trenul cu mătase, doamnă,
dinspre depărtarea roabelor adânci,
cu mătase albă, pentru ceastă toamnă
plină cu mirese multe, drepte, stângi...!
Calul care duce, calul care-aduce
mirele departe, mirele aproape,
care cară care dincoace de Cruce,
pline cu Memorii despre Robi şi Roabe!!!
Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție
POEM fără TITLU (şi fără subtitlu) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
