Cred că aşa e dat mereu:/ să nu mă joc de-a Dumnezeu
şi să nu-i cer nimic în plus,/ dacă nu ştiu ce am de spus!
Nici nu mă joc şi nici nu-i cer/ cheia intrării în Mister,
nu mă atrage nici un rai,/ nici un „rămâi” şi nici un „hai”!
Totul nu zice mai nimic,/ însă mai strig, încă mai strig:
ia ce (nu) ştii că n-ai luat,/ dar nu-mi lua ce nu mi-ai dat!
Nimicul parcă spune tot/ ce n-are sud, ce n-are nord,
ce n-are sus, ce n-are jos/ în Ochiul sfânt şi majestos
al cestui Unu-n care stau/ suflat cu Ag, suflat cu Au...
dar fără suflet, fără rost.../ parcă am fost, însă n-am fost!
Sigur că da, sigur că da:/ nimic ceva... nici alt ceva...!
Cred că aşa e dat mereu:/ să nu mă joc de-a Dumnezeu!
SIGUR CĂ DA!!! (la mormântul ofițerului Romică Bălan - Respect!) Scris de Ion Zimbru
