Când nu era, ştiam că este/ şi, când a fost, nu am crezut -
parcă venea dintr-o poveste/ sfârşită chiar la început!
Când nu eram, ştia că este/ un făt-frumos, dar cam urât
de lumea spânzurată peste/ destinul meu cu nod în gât!
Când a venit, a fost venire/ dinspre alean, dinspre cuvânt,
s-o miruiesc şi să mă mire/ că n-ar mai fi, dacă nu sînt!
Când începură toate cele/ sfinte şi blânde, ni s-au dat
cele mai chioare şi mai grele/ păcate... ultimul păcat!
Care păcat?... ce întrebare/ aud pe jos aud pe sus:
răspunsul şade în mirare - / nu a plecat unde s-a dus!
Care păcat?... nu se mai poate/ fără a nu ierta de când
socotitorul de păcate/ mănâncă cer, muşcă pământ,
mănâncă, doamne... şi surâde.../ şi zice că doar tu mănânci,
dar cine cheamă domnul gâde/ să dea dezamăgirii brânci?!
Nu te mai cred, mărit celeste/ sunt singur... şi n-am priceput
că ea s-a dus într-o poveste/ sfârşită chiar la început!
N-A PLECAT UNDE S-A DUS (schepsis) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
