Deseară... torn "lacrima christi" în pahare
şi te aştept să-mi baţi la poartă şi la geam...
mi-a înflorit de tot lumina-n lumânare...
gata, se coace, cade-aşa, nitam-nisam,
dacă nu vii să-i pui în flacără iubire,
sau chiar uitare, sau otravă, sau ce ai
dat să nu-ţi dea în lacrimi rochia subţire,
fără sfârşit, cât ţine drumul până-n rai!
Deseară... pun să cern făină de plămadă,
şi să mă rog, şi să mă-nchin, şi să frământ
câteva turte, uite-aşa, să nu se creadă
că-n casa asta stă şi-aşteaptă un flămând,
un sărăntoc, un mai nimic, un pierde-vară,
un pierde-timp, un pierde-tot şi chiar ne-tot...
pân-oi vedea că-ncepi să vii, mă mut afară,
cobor şi-mbrac frumos fantomele din pod!
Şi le învăţ să şadă cât mai elegante,
cât mai cuminţi, cât mai cu minte lângă drum,
măcar atât, cât lumânarea încă arde
şi n-a căzut în praf şi-n pulbere şi-n scrum,
măcar puţinul, cât mai este, pân-se vede
cum te apropii cu tandreţe, parcă scrii
pe sus, pe jos... şi eu citesc, pe îndelete,
că-ncepe clipa primei mele veşnicii!
Secunda primei veşnicii (pastel) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
