De mii de ani, la monastirea Parma,
Maria suflă celor care cântă...
nu ia nimic pe slujba ei, dar crede
că osteneşte într-o viaţă sfântă!
Au fost concerte multe, doar concerte
de ajutor, de muzică divină...
şi n-a lipsit Maria niciodată...
doar spectatorii au uitat să vină!
Din cuşca ei, Maria nici nu poate
să vadă că e nimenea în sală...
suflă mereu, din ce în ce mai tare,
mereu între ciocan şi nicovală!...
Tenorii zvârle ştima, pe soprane
le-apucă dor de ducă şi de tândă,
lumea se dă-n spectacole meschine...
De mii de ani, numai Maria cântă!
De mii de ani, numai Maria cântă (întru memoria scriitorului Mircea Ionescu, odihnească-se în pace!) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
