Moto: "nisipul creşte ajutat de lună,
se rup iluzii, se destramă funii...
şi râd şi plâng deştepţii şi nebunii,
privindu-ne cum ardem împreună"
(Iolanda Cremene)
S-aude că vine să vadă
cum tac şi cum tremur când pleacă
spunându-mi: rămâi şi ascultă
o lebădă neagră, chiar dacă...!
Trecutul... (o lebădă neagră)...
mănâncă şi doarme cu mine,
citeşte şi-mi zice: Ioane,
e scris şi se vede că vine!
E scris peste tot, peste toate,
pe cer, pe pământ, pe zăpadă,
pe noapte, pe frunte, pe apă:
s-aude că vine să vadă...!
Trecutul... o lebădă neagră...
prezentul... o rudă săracă:
ascultă, Ioane, ascultă
cum râd, se fac stoluri şi pleacă!
Două lebede negre (sigur că da? sigur că da!) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie: