Moto: "A nu te supăra când ţi se face o nedreptate...
iată secretul omului adevărat"
(Vasile Sevastre Ghican)
Pe fiecare frunză scrie: toamnă...
(cu galben în caligrafii de vânt)...
şi iartă-mă, şi bună seara, doamnă!...
mi-i frig, mi-i dor... şi (parcă) nu mai sânt!
De ce mi-i dor?... (e singura-ntrebare)...
caut răspuns, zburându-mă în gol,
eu, pasărea de-a pururi călătoare,
de-a pururi rătăcindu-se de stol!
În toamna asta nu mai plec de-acasă...
(nici o plecare nu mai are preţ)...
rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă
şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ!
Şi (parcă) nu mai sânt de-atâta brumă...
(tăcerea ta la flacără condamnă)...
pe fiecare frunză scrie: du-mă,
şi iartă-mă, şi bună seara, doamnă!
Caligrafii de toamnă (pentru Mirela şi Petru, care mi-au trimis cel mai frumos mesaj într-o seară) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
