Moto: ”Trebuie să trăim astfel, încât moartea să fie un act de incontestabilă importanţă” (Anatole France)
Mă duc până acolo s-aduc nişte memorii...
(le-am terminat pe toate, sunt gol şi lămurit)...
n-am cui o întrebare să pun, cui da bineţe,
n-am cui închide poarta, n-am cui nici s-o deschid!
Mă duc până acolo, în spatele oglinzii...
trec printr-un lan de fluturi, trec printr-un lan de maci,
trecu printr-un lan de greieri, prin viaţă şi prin moarte,
sap şi găsesc: ascultă, şi miră-te, şi taci!
Şi sap, şi sap...adâncul mai cere şi mai strigă,
mai cere şi se face mai mult şi mai adânc...
dau de înalt...ce lanuri de ochi mă împresoară,
ce lanuri cu memorii se frâng şi se răsfrâng!
Şi iau, şi-ascult...sunt lacom încet, văz duhul mamei,
al tatei, al luminii, al tău, al lui...(ce har!)...
şi parcă nu-mi ajunge, şi sap, şi iau întruna,
ca-ntr-o rostogolire spre-aici, spre iar şi iar!
Goana după memorii (în spatele oglinzii) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” DIVINA TRAGEDIA: FRATELE lui AGHIUȚĂ Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II)
Mai multe din această categorie:
