Moto: "Dacă Nicicând nu are Când,/ mă fac sclav straşnicului Nici,,,/ şi, dacă vrei să nu mai Sânt,/ plec şi de-Acolo, şi de-Aici!" (anonim folk)
Şi m-ai lăsat să-mi duc singurătatea
ca pe o cruce-n vârfuri de golgote
crizantemate, până-mi sângerează
ochii pe rug şi sub uvedenrode!
Şi m-ai lăsat să-mi strâng ultima clipă,
ca pe-o smerită, ultimă povară,
şi s-o azvârl, aşa, să nu mai ştie
că m-a împins (fulgerător) pe scară!
N-am să te uit, frumoaso, niciodată,
cum n-am uitat întâia zi de viaţă,
cum n-am uitat să nu-mi aduc aminte
că moartea-i proasta care mă răsfaţă!
N-am să mă duc, iubito, niciodată,
unde se zice că-i frumos...(în carte!)...
dar n-am să uit cum lacrima mi-i sacră,
cum n-am uitat întâia zi de moarte!
Cum n-am uitat să nu-mi aduc aminte (fulgerător, întru memoria poetului Panait Căpăţână) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
