Moto: "Pământul este casa în care dormi o singură dată" (Vasile Sevastre Ghican)
În care capăt al secundei/ să cred că vei veni la timp?
ai fost în capătul acesta/ când eu eram în celălalt?...
am fost la începutul vieţii/ acestei clipe, şi scâncea,
poate pricep (şi eu) că are/ un capăt rece şi-unul cald!
Cel rece să fi fost acela?/ cel cald, atunci, când/cum va fi?...
de ce scânceşte, oare?/ oare, dacă nu ştiu, ce pot să-i fac?...
(se umple leagănul cu plânsu-i,/ n-am nici un cântec s-o descânt)...
oare-o fi ultima, aceea,/ ne/cunoscută, fără leac?
Dacă a fost cel cald acela,/ cel rece când/cum va veni?...
am fost la naşterea-i, şi plânsu-i/ parcă-l ştiam de undeva...
sunt prea mărunt pentru această/ imensă clipă...şi, atunci,
de ce-am crezut... (şi cred şi-acuma!)/... că poate fi secunda mea?!
M-am plâns şi eu, cum şi secunda,/ că nu am vreme, că n-am timp,
că-i cald, că-i rece, că-i totuna/ dacă-i ceva ori altceva...
şi am fugit din ceas, din leagăn,/ şi am strigat din cest imens:
te rog să-mi spui în care capăt/ să te aştept, frumoasa mea!
Parcă-l ştiam de undeva (două capete) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
