Sigur că da: n-am vrut să n-am o bella donna
cu treacă-meargă (dimineaţa) şi cu ceai,
cu lugu-lugu şi pupici până n-amiază...
şi (după aia) foaie verde n-am şi n-ai!...
N-am încotro, n-ai încotro... n-avem ce face:
ne prea/gătim... (în seara asta-i bal mascat)...
eu... (scârţa-scârţa)... ostenesc la madrigale
şi tu mă strigi să repetăm în vis şi-n pat!...
Ce bine-ţi şade, minunata mea suveică:
rochie lungă până-n seară, până-n zori,
până la capăt... (balul cesta-i fără capăt)...
sigur că da: fără sfârşit, de multe ori...!
Şi ce cadril, ce bolero... şi ce mătase,
ce negru viu pe-atâtea trupuri... (ă, hă, hă...!)...
ce măşti, ce sus, ce fals, ce jos, ce vino-ncoace...
dar numai ţie nici nu-ţi şade cum îţi stă!
Şi tot aşa: vino încoace, pleacă-ncolo...
(ce adăstare: eu adăst... şi tu adăşti...)
un fel de pândă-n rost(o)goluri şi-n dantele...
ce rai(?!) şi iad(?!) aşteaptă dincolo de măşti!...
Sigur că da: n-am vrut să n-am o bella donna...
şi n-am avut, nu ştiu să am, dar mi s-a dat
(în dar) să caut alinare-n mătrăgună
şi să-mi petrec (deşertăciunea) demascat!
Vodevil (aproape bulevardier) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
