Să târcolim, s-adulmecăm această floare...
această floare... (ce blestem!)... pe trotuar...
stă şi se uită cum... (flegmatici)... alde Nişte
o scuipă-n ochi şi trec zadar lângă zadar!
Tu poţi să crezi, eu pot să cred că-i păpădie,
că-i sânge verde pe asfalt, fără noroc...
tu poţi să vezi, eu pot să văd că-i orfelină
frumoasă-gând, firavă-suflet... de Van Gogh!
Vrei s-o luăm, să-i punem glezna în paharul
cu plânsul tău tocmai de-atunci, tocmai de când
atâta galben azvârlea pământu-afară...!...
cum să nu dai lacrimi la suflet şi la gând?
Şi cum să laşi ceastă suavă în primejdii?...
şi cum (aşa, un mizerabil eu) s-o calc
şi s-o ucid, şi (plin de fals şi îngâmfare)
să-i pun sfârşitul în sicriu, pe catafalc?
O scuipă unul, şi-ncă unul, şi-ncă altul,
o scuipă toţi, şi toţi se cred nemuritori...
se surpă cerul c-a trimis (fără s-aleagă,
în ceastă lume)-atâţia surzi şi-atâţia chiori...!
Hai să luăm... (cu noi!)... această păpădie,
va să sfinţească (veşnic) plânsul din pahar...
Lasă-i să treacă... (fără ţintă)... pe-alde Nişte,
n/umăr la n/umăr şi zadar lângă zadar!
Orfelină pe asfalt (şi zadar lângă zadar) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
