Se face că sunt acolo,/ unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă...
Şi se mai face că toţi mă întreabă/ de ce n-am mai rămas acolo,/ adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată...!
Şi se face că sunt acolo:/ cărare pentru fluturi,/ cărare pentru furnici,/ sub salcâmul pe care-l iubeai/ plin de păsări ne/muritoare şi ne/cântătoare...!
Se face că mângâi gâtul vioarei/ şi începi simfonia dezamăgirii,/ preludiul apropierii/ şi înălţarea florilor de salcâm...!
Se face că se aude cum bate la uşă vântul/ să te întrebe dacă am ajuns,/ dacă mai au răbdare greierii,/ dacă vrei să mă aştepte şi el,/ şi să bată din fire şi din palme/ când mă vede că ajung,/ biruitor şi fără întoarcere,/ unde se face că sunt acolo,/ cu tine,/ în visul aceasta,/ aici!
Aici, unde nu mă aşteaptă nimeni, niciodată! (c/uvertură) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
