Se face că sunt acolo,/ unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă...
Şi se mai face că toţi mă întreabă/ de ce n-am mai rămas acolo,/ adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată...!
Şi se face că sunt acolo:/ cărare pentru fluturi,/ cărare pentru furnici,/ sub salcâmul pe care-l iubeai/ plin de păsări ne/muritoare şi ne/cântătoare...!
Se face că mângâi gâtul vioarei/ şi începi simfonia dezamăgirii,/ preludiul apropierii/ şi înălţarea florilor de salcâm...!
Se face că se aude cum bate la uşă vântul/ să te întrebe dacă am ajuns,/ dacă mai au răbdare greierii,/ dacă vrei să mă aştepte şi el,/ şi să bată din fire şi din palme/ când mă vede că ajung,/ biruitor şi fără întoarcere,/ unde se face că sunt acolo,/ cu tine,/ în visul aceasta,/ aici!
Aici, unde nu mă aşteaptă nimeni, niciodată! (c/uvertură) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
