Moto: "nimic nu ştiu să spun despre agonia unui fluture"
(anonim folk)
Când ceastă suferinţă-i chiar cercare
de a muri, îmi pare-o aventură
să stau cu viaţa toată-n toiul porţii,
poate mă vede, poate se îndură
şi-mi lasă trupu-n pace şi-n iubire,
şi sufletul n-oglinzi de cele-mi lasă
(convexe, simple, lungi, liniştitoare)
în care-am fost, ori nu am fost mireasă!
Şi poate-această lungă aventură
(sau scurtă, sau înaltă, sau adâncă)
dă pietate celei care-ncearcă
să-mi zăvorască inima-ntr-o stâncă...
şi-atunci, aşa, departe, ori aproape,
aş pune alb, ori negru-aş pune-n poartă,
şi m-aş uita numai n-oglinzi concave,
să văd cum suferinţa (nu) mă iartă!
Răsturnare şi pietate (la mormântul miresei Anca Bujor, odihnească-se în pace!) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie: