Moto: "nimic nu ştiu să spun despre agonia unui fluture"
(anonim folk)
Când ceastă suferinţă-i chiar cercare
de a muri, îmi pare-o aventură
să stau cu viaţa toată-n toiul porţii,
poate mă vede, poate se îndură
şi-mi lasă trupu-n pace şi-n iubire,
şi sufletul n-oglinzi de cele-mi lasă
(convexe, simple, lungi, liniştitoare)
în care-am fost, ori nu am fost mireasă!
Şi poate-această lungă aventură
(sau scurtă, sau înaltă, sau adâncă)
dă pietate celei care-ncearcă
să-mi zăvorască inima-ntr-o stâncă...
şi-atunci, aşa, departe, ori aproape,
aş pune alb, ori negru-aş pune-n poartă,
şi m-aş uita numai n-oglinzi concave,
să văd cum suferinţa (nu) mă iartă!
Răsturnare şi pietate (la mormântul miresei Anca Bujor, odihnească-se în pace!) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
