Eram plecat la întâmplare,/ după trifoi cu patru foi,
când mi-a luat-o...strig la ceruri/ să-mi dea Maria înapoi!
Şi doar am vrut s-o iau cu mine,/ n-acest straniu/mirabil joc,
dar am lăsat-o...(numai mie/ să-mi fie lesne şi noroc!)
Mi-a dat o lacrimă trecută/ prin pur şi simplul ei blestem
aprins/alunecat din steauă,/ în ieslea din/spre Betleem,
şi dat drept Mântuire lumii/ duse-n trifoi cu patru foi...
şi strig, şi strig...(la nouă ceruri).../ să-mi dea Maria înapoi!
Şi am zvârli numai uitare,/ şi praf şi pulbere-am zvârlit
pe pur şi simplu...(strălucirea-i/ parc-ar fi fost un biet chibrit)...
şi-acum, când nu mai am rostire,/ nici rost şi nici măcar trifoi,
mă rog la ceruri şi pământuri.../ să-mi dea Maria înapoi!
Criză de trifoi (situaţie de urgenţă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
