Universu-i pur şi simplu?!.../ Ce minciună gogonată
şi ce fals în timp şi spaţiu:/ plec? ori stau? cobor? sau urc?
dacă sufletul şi mintea/ celui(cestui) Demiurg
sunt aşa, cum ale mele,/ după cum s-a spus o dată,
prima dată, după chipul/ şi asemănarea lui...
ce să-ncep a mai pricepe?/ ce să-ncep a da deoparte?
ce să strâng din ceastă Viaţă?/ ce să pot din ceastă Moarte
a urî, a şti, a crede?/...Nu cumva-i al Nimănui
chiar şi Demiurgul? oare.../ (din ce-i râs, ori plâns, în Cale,
din ce-i strâmb, ori drept)...am voie/ să ascult şi să-nţeleg
doar Nimicul cum se rupe/ şi se-mparte la Întreg,
şi Întregul cu se zvârle/ la Nimic?...Al, a, ai ale
cui s-aceste gânduri false/ şi minciuni când Nimănuia
nici nu-i pasă cum că Nimeni/ doarme-n loc de Demiurg
şi-mi porneşte visul silnic:/ plec? ori stau? cobor? sau urc?
Universu-i mizerabil?!.../ Ce fantasmă!...Aleluia!
Pur şi simplu, Universu-i mizerabil?! (nişte minciuni) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
