Aici a fost un câine...stă scris pe aer: câine,
ham-ham şi cuţu-cuţu...atât a mai rămas
din cel ce-a fost stăpânul (prietenul) livezii:
alb, negru, viu, credinţă, respect, menire, ceas!
Din cel ce-a fost un singur obişnuit s-aştepte
apa şi osul, joaca şi vorba de alint,
a mai rămas doar timpul oprit chiar la plecare,
doar vremea-nţepenită în floarea viscolind!
Şi chiar s-aude nordul şi chiar s-aude sudul
printre cireşii straşnici strigându-l înapoi
să apere pământul şi cerul din livadă,
să-şi zvârle (să-şi împartă) încrederea la doi!
Aici a fost un câine...(acum, de-a lungul nopţii,
s-aude ronţăitul tristeţilor prin linguri)...
aici a fost un singur în forma unui câine,
şi au rămas doi singuri...doi şi aşa de singuri!
Aici a fost un câine... (despre doi singuri) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
