Balada crinului din vale (atac la rigori mortis)

Scris de Ion Zimbru

Joi, 29 Mai 2014 00:00

Sur/prins de rostogoluri care(-i) sfărâmă crinii
şi(-i) curmă ne/norocul de a-i fi stat în cale,
se duce să seducă ne/volnicia morţii,
să-i scoată-nfumurarea din genă, din cristale,

să-i smulgă-nţepenirea din oase şi din carne,
s-o facă bela/donă... şi (din nimic!) să-i facă
o rochie mai lungă decât eternitatea,
să se înveţe minte şi să rămână-ntreagă!

Aşa, ca o mireasă: şi-ntreagă, şi sedusă,
şi dusă-n aiurare, şi-n somnuri, şi-n păcate,
şi-n templul amăgirii... (să facă miri! şi mire!)...
să-nveţe cum se urcă, să-nveţe cum (se) cade

acolo unde crinii (n-)adorm (re)naşteri şi-unde
pulverulente muzici se prăbuşesc în sine,
unde neantul tandru-şi dă ultima suflare...
iar infinitul straşnic începe să se-ncline!
 
Sur/prins de rostogoluri, se duce să seducă
ne/volnicia morţii, s-o zvârle (dar) la nuntă...
să-şi piardă rostul, pâinea, legarea, dezlegarea,
să vadă tot ce-nseamnă să (nu) fi fost fecundă!